„Doar pe Acela care a făcut `pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii`, adică pe Isus, Îl vedem `încununat cu slavă și cu cinste` din pricina morții pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.” (Evrei 2:9)
Am observat un lucru la evanghelici. Știm prea multe; suntem prea isteți și avem prea multe răspunsuri. În mintea mea, ar fi înviorător să aud pe cineva spunând: „Nu știu” și „Doamne Dumnezeule, Tu știi…” .
Mă gândesc la suferința lui Dumnezeu. Nu o înțeleg. În mintea mea, suferința ar părea să indice o imperfecțiune și sunt convins că Dumnezeu este perfect. Suferința ar părea să indice o pierdere sau o lipsă, și totuși știm că Dumnezeu nu poate suferi nicio pierdere și nu Îi poate lipsi nimic, întrucât El este infinit de perfect în întreaga Sa ființă.
Nu știu cum să explic asta. Știu doar că Biblia declară că Dumnezeu suferă împreună cu copii Săi și că, în toată nefericirea lor, El a fost nefericit; și în dragostea și îndurarea Sa, El i-a purtat și le-a făcut patul când au fost bolnavi. Știu asta, dar nu știu cum.
Un mare teolog din vechime a spus cândva: „Nu respingeți faptul pentru că nu cunoașteți metoda.”; Nu dați la o parte faptul pentru că nu știți de ce nu e altfel.
Crucea purtată de El viață și sănătate e, deși rușine și moarte pentru El,
Nădejdea poporului Său, bogăția poporului Său, teama lor veșnică.
(Thomas Kelly 1769-1864)
Un răspuns personal:
Binecuvântate Doamne Isuse, azi mă plec în fața Ta cu profundă apreciere a tot ce ai făcut pentru mine. Îmi depășește mult înțelegerea, dar nu și acceptarea. Amin.
Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A. W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor. Mulțumim tinerilor care s-au implicat în această lucrare:
Filip Anisia, Husar Adriana, Gheban Bianca, Negruț Ana-Maria, Dubei Levi și Raț Timotei.