Octombrie 6
„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.” (2 Corinteni 4:6)
Există un soare spiritual care strălucește peste sufletul nostru cu o lumină mult mai puternică și mai intensă decât cea a soarelui fizic care ne încălzește trupurile. Soarele acesta care luminează interiorul nostru leapădă umbrele și nu lasă o jumătate de planetă în întuneric. Nu permite ca în noi să se instaleze noaptea și nimic nu îi blochează razele, fiindcă niciodată nu apune.
Teoriile oamenilor de știință sunt încadrate în anumite credințe și proporții. Dar lumina din interiorul nostru este neîngrădită de limitări umane sau fizice. Ne este cu mult superioară, fiindcă ea se naște dintr-o învățătură interioară. O putem ignora sau nega, dar dacă ne oprim pentru o clipă, nu putem să nu o observăm. Se pare că avem două abilități de a percepe lucrurile. Una este a noastră proprie (îngustă și plină de imperfecțiuni) și o altă raționalizare, cea interioară (care este perfectă, constantă, ea nu obosește niciodată). De unde pot eu știi originea acestei extraordinare lumini care strălucește în mine? O simt atât de aproape.. De unde vine? Lumina din interiorul meu, este însuși Dumnezeu, Tatăl!
Francois de Fenelon: Meditații și devoțiuni
Răspuns personal:
„Soare al sufletului meu, dragul meu Salvator divin, nu voi cunoaște noaptea câtă vreme locuiești în mine”. Luminează veșnic asupra mea, Doamne. Fie ca prin Tine, să discern toate lucrurile. Amin.
Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.