Octombrie 5
„Frica de Domnul este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă şi slava Lui ţine în veci.” (Psalmul 111:10)
Înțelepciunea este gustul bunătății. Aproape că am pierdut acest gust, încă din momentul creației. Șarpele din Eden a otrăvit cerul gurii noastre, reușind astfel să ne corupă, înlocuindu-l: „Domnul a mirosit un miros plăcut şi Domnul a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema pământul din pricina omului, pentru că întocmirile gândurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui, şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut. (Geneza 8:21).
Înțelepciunea este mai puternică decât răutatea și alungă orice gust al răului. Ea curăță gura ce a fost cândva otrăvită, lăsând în urmă un gust curat, ce nu are egal pe pământ. Multe fapte bune sunt făcute de oameni care nu au nicio tragere de inimă în acest sens. Actele lor de caritate nu le aduc bucuria în suflet. Sunt de multe ori împinși să facă aceste lucruri fie din frică, fie din obligativitate. Omul care are elanul de a face bine și dezgustul pentru a săvârși răul, este omul care se poate numi „înțelept”.
- Iată o virtute: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” (Ps. 27:14).
- Iată înțelepciunea: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Ps. 34:8).
Bernard of Clairvaux: Studiu pe Cântarea Cântărilor
Răspuns personal:
Acesta este secretul, Doamne? Înțelepciunea este gustul înclinat spre a face binele? Lasă-mă atunci să simt cât mai mult și cât mai des acest gust. Lasă, Doamne, reverența pentru Tine să binecuvinteze o lume întreagă. Amin.
Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.