Octombrie 3
„Mare este Domnul şi lăudat de toţi în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfânt.” – Psalmul 48:1
Suntem o fracțiune din creația Ta imensă, Doamne, dar ne rugăm Ție. Sufletele nostre, modelate de Tine, nu își vor găsi pacea, până când vor avea siguranța că la final, se vor odhni în Tine.
Care din cele două capătă întâietate: „Să te cunosc pe Tine?”/ ”Să mă rog Ție?”. În mod cert, nu se poate ruga cineva unui Dumnezeu pe care nu-l cunoaște. Și cu toate acestea, poate că e necesar ca mai întâi să ne rugăm pentru ca mai apoi să te cunoaștem mai bine, Tată. Credința pe care ai sădit-o în mine, strigă după Tine, din dorința de a te cunoaște mai bine:
O, Doamne, ești cel mai măreț și cel mai minunat,
cel mai puternic,
cel mai milos,mai frumos, mai misterios.
Ești cel ce rămâne în veci neschimbat și totuși schimbi fiecare zi…cel fără de vârstă,
Cel ce nu doarme, prezent mereu oriunde,
Cel ce coordonează toate lucrurile înspre noi dar care nu are trebuință de niciunul dintre ele.
Tu ești cel în care găsim adăpost, care oferă siguranță și ocrotire,
Cel care ne crește în maturitate și înțelepciune.
Tu ne iubești curat, fără urmă de îndoială, ești gelos dar fără vreo teamă.
Tu, cel căruia noi aparținem, ne dai totul cu mult mai mult decât am crede,
ne binecuvintezi peste speranțele noastre,
ne ierți datoriile și greșelile.
După toate acestea, Doamne, ce mai pot să spun? Ce mai poate spune cineva, oricine de pe lumea asta, atunci când vorbește cu Dumnezeu? Poate un om să nu se lase copleșit de bunătatea Lui?
Augustine – Confesiuni
Răspuns personal:
Sufletul meu este prea mic ca să te cuprindă. Mărește-l Tu! E în ruine, repară-l Tu! Știu că sunt în el lucruri ascunse care îți întristează fața.„Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!”(Ps. 19:12). -Augustine. Amin.
Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.