28 iunie
Un pas în fiecare zi a mea
„Căci îmi cunosc bine fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.” (Psalmul 51:3)
Să îți mărești credința într-un suflet obișnuit, uman, este cum ai ținti să atingi răsăritul pentru a traversa într-o nouă zi. Întunericul nu se lasă prea ușor biruit; din această cauză, lumina pășește peste el linie cu linie (și nu vine dintr-odată). Dar încet, e mai sigur. Un suflet răpus de boală se aseamănă cu un trup aflat în aceeași situație. Boala vine val-vârtej, cu o repeziciune amețitoare și se îndepărtează cu o viteză opusă: una foarte lentă.
Ai curaj! Ai răbdare! După multe încercări de a-și ridica nivelul de credință, mulți se consideră a fi încă departe de perfecțiune, căzând – astfel – pradă unei dezamăgiri crunte care îi împinge să renunțe de tot. Ei ar vrea să zboare acum, să-și ia avânt de pe loc sau chiar să plutească în aer fără aripi. Aceste năzuințe ale lor sunt cu mult peste realitate.
Curățarea sufletului cere timp. Supărarea și dezamăgirea nu își au rostul. Perfecțiunea e de neatins și până când nu se înțelege acest lucru, vei fi învins în nenumărate lupte. Oferă-ți timp pentru a crește în credință. Pas cu pas, zi de zi. (Francis de Sales: O viață devotată)
Un răspuns personal
Învață-mă Tu să fiu răbdător. Să știu, Doamne, să aștept în tăcere, cu cumpătate răspunsul Tău la rugăciuni. Prea des mă las dus de valul dezamăgirilor. Ajută-mă să înțeleg că nu pot atinge perfecțiunea, dar că alături de Tine pot tinde cât mai aproape de ea. Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.