22 iunie
O devoțiune personalizată
„Apoi Dumnezeu a zis: <<Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.>> Şi aşa a fost.” (Geneza 1:11)
Cum a poruncit pomilor și pământului să producă roade, tot așa Dumnezeu poruncește credincioșilor să contribuie la zidirea bisericii cu roadele lor. Fiecare va aduce alt rod. Un bărbat distins își va manifesta diferit practicile religiei sale față de un zilier. Un cerșetor, un prinț, o văduvă, o tânără femeie, fiecare va avea alt stil de credință sau devoțiune.
Religia trebuie adaptată după puterea, necesitatea și activitățile fiecăruia (individual). Un episcop nu va putea fi un pustnic, la fel cum un om însurat nu poate fi călugăr. Un om cu normă de muncă strictă nu poate să petreacă zile la rând rugându-se în biserică, asemenea unui preot sau pastor… E imposibil!
Aristotel a demonstrat că albinele extrag polenul din floare fără a-i face rău în vreun fel sal altul. Credința acționează chiar mai frumos de atât. Nu numai că nu ne rănește (afectându-ne meseria, de exemplu), ci îmbunătățește traiul nostru. Îmbibate în miere, pietrele își păstrează culoarea originală (fiecare pe a ei) sub luciul dulce al mierii. Fiecare vocație, loc de muncă, se îmbunătățește sub dulceața unei vieți de credință.
Dragostea Lui ne ajută să progresăm, ne ajută să îndurăm mai mult și mai multe, să ne creștem mai ușor familiile, să facem totul cu devotament și cu tragere de inimă. Astfel, putem – prin locul de muncă și prin ceea ce facem – să arătăm că Dumnezeu trăiește în noi. Orele trec mai ușor și osteneala se diminuează.
Este o greșeală imensă interzicerea credinței față de țara lor pentru soldați, sau munca în atelier pentru un mecanic, sau pânza pentru un pictor. Este devoțiunea lor. Evlavia care îi face ceea ce sunt. Ori de câte ori muncim, de acolo de unde ne aflăm, ar trebui să emanăm dragostea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Să muncim cu devotament, credincioși atât în lucrurile mari, cât mai cu seamă, credincioși în cele mici. (Francis de Sales: O viață devotată)
Un răspuns personal
Pentru că atâtea lucruri din lume mă înconjoară, Îți mulțumesc, Doamne, că nu e nevoie să mă rup de tot pentru a fi cu Tine. Te rog să reduci Tu influența lumii în viața mea, dar totodată, fă-mă un bun exemplu atunci când mă pui la muncă în mijlocul ei. Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.