1 mai
Numeri 8; Psalmul 44; Cântarea cântărilor 6; Evrei 6
Înainte de a-și începe pentru prima dată slujirea, leviții au fost puși deoparte printr-un ritual stabilit chiar de Dumnezeu, pentru a-i „curăți din punct de vedere ceremonial” (Numeri 8:5-14). Detaliile ritualului nu sunt esențiale aici. Ceea ce merită să observăm este raționamentul teologic prin care Dumnezeu a rânduit toate acestea.
O parte din explicație ne este deja cunoscută: este o recapitulare a unor adevăruri anterioare. Dumnezeu spune că i-a „luat pentru Mine” (8:16), adică i-a ales pe leviți „din mijlocul copiilor lui Israel” (8:6) ca să-I aparțină într-un mod special, „în locul tuturor întâilor născuți, al fiecărui întâi născut dintre copiii lui Israel” (8:16). Motivul este reluat: totul își are originea în Exodul, la primul Paște, când întâii născuți ai egiptenilor au fost loviți, însă întâii născuți ai lui Israel au fost cruțați (8:17-18).
Dar acum este introdus un element nou. Dumnezeu nu doar că i-a „luat” pe leviți ca să-I aparțină, ci, după ce i-a luat, i-a și „dat” ca daruri lui Aaron și fiilor săi, preoții, „ca să facă slujba la Cortul Întâlnirii în locul copiilor lui Israel și să facă ispășire pentru ei, ca să nu lovească nicio urgie pe copiii lui Israel când se apropie de sanctuar” (8:19). Astfel, Dumnezeu i-a luat pentru Sine și apoi i-a oferit poporului Său.
Desigur, în mod formal, ei sunt dați lui Aaron și fiilor lui. Totuși, deoarece lucrarea leviților era spre binele întregului Israel, există un sens real în care Dumnezeu i-a oferit întregii națiuni. Același model este exprimat din nou zece capitole mai târziu (Numeri 18:5-7). Dumnezeu îi spune lui Aaron: „Eu însumi i-am ales pe frații tăi, leviții, dintre copiii lui Israel, ca un dar pentru tine” (18:6).
Cea mai apropiată paralelă din Noul Testament se găsește în Epistola către Efeseni, capitolul 4. Prin moartea și învierea Sa, Isus Hristos „a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor” (Efeseni 4:8). Aceste cuvinte sunt citate aparent din Psalmul 68:18, unde textul ebraic spune că Dumnezeu a primit daruri de la oameni. Totuși, este foarte posibil ca Psalmul 68 să presupună teme precum cele din Numeri 8 și 18, iar apostolul combină aceste imagini pentru a transmite un adevăr profund. În noul legământ, Hristos, prin victoria Sa, ne-a cucerit, iar fiecăruia dintre noi ne-a împărțit har și apoi ne-a revărsat asupra Bisericii ca „daruri pentru oameni”.
Așa ar trebui să ne privim pe noi înșine. Suntem captivi ai lui Hristos, smulși din rasa oamenilor răzvrătiți creați după chipul lui Dumnezeu, iar acum suntem revărsați asupra lumii ca darurile Sale pentru oameni. Aceasta conferă întregii noastre slujiri o demnitate de neimaginat.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.