2 Mai
Numeri 9; Psalmul 45; Cântarea cântărilor 7, Evrei 7
Două teme principale domină capitolul 9 din Numeri. A doua dintre ele este coborârea stâlpului de nor și de foc peste cortul întâlnirii, „Cortul Mărturiei”, în prima zi în care acesta a fost ridicat (9:15-23). Acest stâlp îi călăuzise și îi protejase pe israeliți încă de la ieșirea lor din Egipt. El reprezenta semnul vizibil al prezenței lui Dumnezeu — iar de acum înainte această prezență este legată de cortul întâlnirii (iar mai târziu de templu). Astfel, firul narativ al manifestării prezenței divine continuă.
Prima temă este însă celebrarea Paștelui la prima aniversare a Paștelui inițial (9:1-14). Paștele originar, descris în Exodul12, nu era legat doar de ieșirea din Egipt, ci trebuia comemorat, potrivit legământului mozaic, în moduri clar stabilite (vezi Exod 12; Levitic 23:5-8; Deuteronom 16:1-8). Instrucțiunile lui Dumnezeu către Moise sunt ca poporul să sărbătorească Paștele „după toate poruncile și toate rânduielile lui” (Numeri 9:3).
Însă această poruncă generează o problemă. Unii dintre oameni deveniseră necurați ceremonial prin atingerea unui trup mort (de exemplu, dacă murise cineva din familie). În mod strict, ei nu puteau participa la sărbătoarea Paștelui până nu redeveneau curați ceremonial — proces care dura suficient de mult încât nu mai puteau celebra în ziua prescrisă, a paisprezecea zi din luna Abib (numită Nisan după exil), prima lună a calendarului evreiesc.
De aceea, Moise Îl consultă pe Domnul. Răspunsul lui Dumnezeu este că aceste persoane necurate ceremonial pot amâna celebrarea Paștelui până în a paisprezecea zi a lunii a doua. Totuși, această amânare este permisă numai celor care sunt împiedicați din motive ceremoniale. Cei care aleg amânarea din comoditate personală trebuiau excluși din popor.
Există multe lecții de învățat din acest episod, însă una este adesea trecută cu vederea. În orice sistem complex de legi, mai devreme sau mai târziu apar situații în care diferite porunci par să ridice cerințe concurente sau chiar conflictuale. În astfel de cazuri, legile trebuie așezate într-o anumită ierarhie a importanței. Aici, luna exactă este considerată mai puțin importantă decât curăția ceremonială sau decât celebrarea însăși a Paștelui.
Isus Hristos recunoaște același principiu general. Legea interzicea munca obișnuită în Sabat, dar tot Legea spunea că un băiat trebuia circumcis în ziua a opta. Dar dacă ziua a opta cădea într-un Sabat (Ioan 7:23)? Care poruncă are prioritate?
Mințile care gândesc doar la nivel strict legal pot să nu înțeleagă direcția spre care indică legile. Dacă le așezăm corect, spune Isus (iar Apostolul Pavel exprimă aceeași idee în alte moduri), descoperim că toate acestea arată spre El (Ioan 7:24).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.