„Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, așa ca cel bun să aibă aceeași soartă ca cel rău, departe de Tine așa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25)
Judecătorul stă în sala de judecată, dând oamenilor verdictul sub lege, poate fără voie, dar nu el a făcut legea; el nu este decât slujitorul legii.
Spre deosebire de acest lucru, Dumnezeu nu este slujitorul nimănui. El nu ia decizii bazate pe criterii exterioare, separate de El. Dacă Dumnezeu trebuie să abroge dreptatea pentru a vă lua în cer, atunci nu vă va lua în cer. Dacă Dumnezeu trebuie să-Și abroge sfințenia pentru a mântui omul, nu-l va mântui niciodată.
Și atunci cum se poate ca Dumnezeu să fie drept și totuși să-l cruțe pe cel rău?
Pur și simplu pentru că atributele lui Dumnezeu nu se ciocnesc unele cu altele. Când Dumnezeu îl pedepsește pe cel rău, este drept, fiindcă este în concordanță cu răutatea omului. Când Dumnezeu îl cruță pe cel rău, și asta e drept, întrucât este în concordanță cu bunătatea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este niciodată nedrept pentru a mântui vreun om. Ființa unitară a lui Dumnezeu, fiind El Însuși, un Dumnezeu—Tată, Fiu și Duh Sfânt, co-egali și co-eterni—îi permite lui Dumnezeu să-Și exercite atributele așa cum decide, așa cum vrea.
Așadar, când Dumnezeu vrea să arate îndurare unui om, asta nu-I contrazice niciodată dreptatea.
Ne bazăm pe Tine, Scutul și Apărătorul nostru!
Nu mergem singuri împotriva dușmanului; tari în tăria Ta, protejați în paza Ta,
Ne bazăm pe Tine și în numele Tău mergem, tari în tăria Ta protejați în paza Ta,
Ne bazăm pe Tine și în numele Tău mergem.
(Edith G. Cherry)
Un răspuns personal
Dumnezeu al dreptății și îndurării, Îți sărbătoresc credincioșia, că ești pentru noi ceea ce avem absolută nevoie. Tu nu dai niciodată greș și Te laud azi! În numele lui Isus. Amin.