7 ianuarie
Stăpânind pofta de mâncare
„Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă şi cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.” (Romani 14:2-3)
Ce am putea spune referitor la pofta de mâncare? Pentru mulți ea este pasiunea numărul unu. Totuși, neținută în control, pofta de mâncare poate provoca ruină spirituală.
Nevoia noastră de hrană fizică variază în mod substanțial. Unul are nevoie de o cantitate mică de hrană, pe când altul trebuie să consume mai mult pentru a-și menține forțele. Una și aceeași cantitate de mâncare nu satisface pe toată lumea. Cel care practică serios disciplinele spirituale precum tăcerea, rugăciunea și meditația va evita consumul de hrană în exces, pentru că atunci când stomacul este plin, mintea e încețoșată (cel prea sătul nu poate gândi clar). Mâncatul peste limită cauzează somnolență, ceea ce îngreunează rugăciunea.
Cât despre cel care este consumă hrană cu înțelepciune (deși gustând feluri de mâncare diverse), acesta va realiza două lucruri. Pe de o parte, va evita capcana egoismului. Pe de altă parte, nu va risca să arate dispreț față de nici una dintre creațiile minunate ale lui Dumnezeu.
Există trei niveluri ale mâncatului: cumpătare, îndestulare (a mânca suficient) și sațietate (îmbuibare). A fi cumpătat ceea ce privește alimentația presupune a rămâne puțin flămând după ce ai mâncat. A mânca suficient înseamnă să nu te simți nici flămând, nici sătul la final. Sațietatea este o condiție care implică a fi îngreunat din cauza mâncatului în exces.
O persoană care se hrănește peste limita normalității deschide ușa îmbuibării, care dă naștere unor comportamente nestăpânite. Pofta de mâncare începe, astfel, să pună stăpânire pe ființa aflată în această situație.
Cunoscând aceste lucruri, te încurajez să iei decizia potrivită. Conștientizează-ți propriile limite. Spune și tu ca apostolul în Filipeni 4:12-13: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Gregory de Sinai: Îndrumări pentru oamenii rugăciunii)
Un răspuns personal
Ajută-mi,
Doamne, ca felul în care îmi tratez trupul prin alimentație să nu-mi afecteze sufletul.
Călăuzește-mă chiar și în acest domeniu. Iar dacă nu trebuie să schimb nimic la
felul în care mănânc, dă-mi înțelepciunea de a nu mă simți superior față de cei
care se confruntă cu această problemă. Amin![1]
[1]Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.