10 Iunie
Deuteronom 15; Psalmul 102; Isaia 42; Apocalipsa 12
Una dintre caracteristicile fascinante care apare în multe dintre pasajele din cartea Deuteronom care descriu modul în care viața ar fi trebuit să fie odată ce poporul Israel a intrat în Țara Promisă este contrastul și tensiunea dintre modul în care viața ar fi trebuit să fie și modul în care viața a fost de fapt.
Astfel, pe de-o parte, poporului i se spune că „Totuşi la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău; numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău, împlinind cu scumpătate toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi.” (Deut. 15:4-5). Pe de altă parte, chiar în același capitol putem găsi acest pasaj: „Totdeauna vor fi săraci în ţară, de aceea îţi dau porunca aceasta: «Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.»” (15:11).
Pasajul dintâi, unde spune „Totuşi la tine să nu fie niciun sărac…”, este înrădăcinat în două lucruri: abundența bogățiilor țării (un semn al binecuvântărilor Legământului) și regulile civile pe care Dumnezeu vrea să le impună asupra poporului Său pentru a evita „capcana sărăciei”. Acestea includ iertarea datoriilor odată la șapte ani – un lucru care nouă ne poate părea șocant (15:1-11). Există chiar și un avertisment împotriva unui „ochi fără milă”, odată ce al șaptelea an urma să vină (15:8-10).
Măsura în care aceste idealuri au fost aplicate este încă un subiect de dezbatere. Există foarte puține dovezi că acestea au devenit legi publice care puteau fi observate în Țara Promisă; iar astfel, al doilea pasaj – „Totdeauna vor fi săraci în ţară…” – este inevitabil. Acesta reflectă realitatea tristă a faptului că niciun sistem economic nu poate garanta eliminarea sărăciei, fiindcă oamenii trebuie să îl gestioneze, iar oamenii sunt lacomi și vor continua să îl ajusteze pentru propriul lor avantaj personal.
Nu încerc să spun că toate sistemele economice sunt în egală măsură bune sau rele: nu este cazul. Nici nu încerc să sugerez că legislatorii nu ar trebui să muncească constant pentru a corecta un sistem și pentru a închide orice portițe care încurajează corupția. Ci încerc să sugerez că Biblia este dureros de realistă în ceea ce privește imposibilitatea unei utopii, fie economice, fie în alte aspecte, în această lume căzută.
Mai mult decât atât, în unele instanțe, israeliții ajungeau atât de corupți, atât în zona economică, cât și dincolo de ea, încât Dumnezeu ar fi retras binecuvântările Sale din țară; de exemplu, ploaia ar fi putut să înceteze (ca și în zilele lui Ilie), iar apoi țara nu ar mai fi putut susține tot poporul care trăia acolo.
Astfel, faptul că vor fi întotdeauna oameni săraci în țară (un punct pe care Isus îl întărește în Matei 26:11) nu este un fatalism superstițios, ci o chemare pentru o generozitate plină de dragoste.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.