Iunie 9
Deuteronom 13-14; Psalmul 99-101; Isaia 41; Apocalipsa 11
TREI ÎNTREBĂRI:
(1) Cum poate fi recunoscut un proroc fals? Biblia oferă mai multe criterii complementare. De exemplu, în Deuteronomul 18:22 ni se spune că, dacă un aşa-zis proroc prezice ceva şi acel lucru nu se împlineşte, prorocul este fals. Desigur, acest criteriu nu ajută foarte mult atunci când ceea ce a fost prezis ţine de un viitor îndepărtat. Mai mult, aici, în Deuteronomul 13, suntem avertizaţi că nici situaţia inversă nu dovedeşte automat că prorocul este vrednic de încredere. Dacă ceea ce prezice se împlineşte sau dacă reuşeşte să facă un semn ori o minune, trebuie aplicat un alt criteriu: mesajul acestui proroc îi îndeamnă pe oameni să se închine unui alt dumnezeu decât Domnul care i-a scos din Egipt?
Acest criteriu presupune o cunoaştere temeinică a revelaţiei anterioare. Trebuie să ştii ce a descoperit Dumnezeu despre Sine pentru a putea determina dacă prorocul conduce oamenii spre un dumnezeu fals. Căci acel dumnezeu fals poate purta chiar numele biblice ale lui Dumnezeu (cum se întâmplă, de exemplu, în mormonism sau în cristologia Martorilor lui Iehova). Prima epistolă a lui Ioan oferă acelaşi criteriu: dacă învăţătura unui aşa-zis proroc (1 Ioan 4:1-6) nu se armonizează cu ceea ce credincioşii au auzit „de la început” (1 Ioan 2:7; 2 Ioan 9), atunci acea învăţătură nu vine de la Dumnezeu. Acelaşi lucru îl afirmă şi Pavel în Galateni 1:8-9.
(2) De ce sunt prorocii falşi periculoşi? Dincolo de motivul evident — şi anume că ei răspândesc doctrine false care îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeul cel viu şi atrag astfel judecata Lui — există încă două motive importante.
Primul este chiar descrierea lor: „proroci falşi”. Ei pretind că vorbesc în numele lui Dumnezeu, iar acest lucru poate fi foarte seducător. Dacă ar veni spunând: „Haideţi să trăim în păcat şi stricăciune”, puţini ar fi atraşi. Puterea de seducţie a prorociei false constă în aparenţa ei de spiritualitate şi adevăr.
Al doilea motiv este că prorocii falşi pot apărea atât din afara comunităţii, cât şi din interiorul ei. Uneori vin din exterior (de exemplu, Faptele Apostolilor 20:29) — iar dacă provin dintr-un mediu considerat „respectabil”, pot deveni şi mai atrăgători. Alteori însă se ridică chiar din mijlocul comunităţii (Faptele Apostolilor 20:30), aşa cum se întâmplă aici, unde poate fi vorba chiar despre un membru al familiei (13:6). Cunosc mai multe instituţii creştine care au deviat doctrinar din cauza nepotismului.
(3) Ce trebuie făcut în privinţa lor? Trei lucruri.
În primul rând, trebuie să recunoaştem că aceste încercări nu ies din sfera suveranităţii lui Dumnezeu. Tocmai în astfel de momente, credincioşia faţă de El este cu atât mai necesară (13:3-4). În al doilea rând, trebuie să învăţăm adevărul şi să-l cunoaştem bine; altfel, ne va lipsi întotdeauna discernământul spiritual.
În al treilea rând, comunitatea trebuie curăţată de prorocii falşi — un proces care, sub noul legământ, ia o altă formă (de exemplu, 2 Corinteni 10–13; 1 Ioan 4:1-6). Dacă nu sunt confruntaţi, ei vor câştiga treptat credibilitate şi vor provoca daune enor
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.