8 Iunie
Deuteronom 12; Psalmul 97-98; Isaia 40; Apocalipsa 9
Deși cartea Deuteronom privește constant înapoi către Exod și anii petrecuți în pustie, aceasta privește de asemenea și înainte: poporul este pe cale să intre în Țara Promisă, iar anumite lucruri au să se schimbe. În vremuri de tranziție, trebuie să ținem cont de distincția dintre lucrurile care ar trebui să se schimbe și cele care nu ar trebui. Capitolul de ieri conține cuvântul „astăzi”: „Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri…” (Deut. 11:2). Acel cuvânt este foarte important de-a lungul acestei cărți. O înțelegere adecvată a trecutului pregătește calea schimbării astăzi, înainte de a intra în Țara Promisă.
În capitolul 12 din cartea Deuteronom, ce mai mare schimbare care este avută în vedere este stabilirea unui loc în țară unde Dumnezeu va alege ca „ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui” și să Își stabilească locașul (12:5, 11). Cu alte cuvinte, acest capitol anticipează perioada când nici jertfele individuale pe care slujitorii le vor face oriunde se vor întâmpla să fie (12:8), nici cortul mobil din anii de pelerinaj vor fi îndeajuns; în schimb, Dumnezeu va așeza un centru stabil în acea țară. „Ci să-L căutaţi la locaşul Lui şi să mergeţi la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Acolo să vă aduceţi arderile-de-tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade… Acolo să mâncaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi să vă bucuraţi, împreună cu familiile voastre, de toate bunurile cu care vă va fi binecuvântat Domnul Dumnezeul vostru.” (12:5-7). În timp, cortul a fost stabilit la Silo, Betal, iar în final la Ierusalim, unde a fost înlocuit de templu în zilele lui Solomon.
Circumstanțele diferite arată puncte de continuitate, cât și de discontinuitate. Moise insistă asupra faptului că atunci, ca și acum, nu va mai fi nicio toleranță pentru practici păgâne de închinare din partea țărilor vecine și din partea celor pe care îi vor izgoni din țară (12:29-31). Dar având în vedere faptul că mulți dintre israeliți vor trăi la o depărtare considerabilă de sanctuarul ales de Dumnezeu înseamnă că nu vor putea măcelări toată carnea în incintele acestuia, nici să facă diferența dintre partea lor și partea preotului. Astfel, ar fi fost cu totul în regulă să măcelărească animalele lor și să le mănânce cum ar fi mâncat orice alt vânat (12:15-22). Chiar și așa, trei idei continuă să dăinuie:
(1) Nu trebuie să uite să aibă grijă de leviți (mulți dintre care depindeau de serviciile din cort/templu pentru întreținerea lor–12:19);
(2) Nu trebuie să mănânce sângele animalelor pe care le-au măcelărit (12:23-25);
(3) Încă exista așteptarea ca ei să ofere jertfele consacrate la altarul central în zilele de sărbătoare, când toată familia trebuia să se prezinte înainte Domnului (12:26-28)
Urmează alte perioade de tranziție în historia răscumpărării, asupra cărora noi trebuie să medităm (ex. Ps. 95:7-11; Marcu 7:19; Ioan 16:5-11; Evr. 3:7—4:11)
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.