12 mai
Numeri 21; Psalmul 60-61; Isaia 10:5-34; Ioan 4
SCURTA RELATARE DESPRE ȘARPELE DE ARAMĂ (Cartea Numeri 21:4-9) este, probabil, mai cunoscută decât alte pasaje veterotestamentare de dimensiuni asemănătoare, datorită faptului că este menționată chiar de Isus Cristos în Evanghelia după Ioan 3:14-15: „Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” Care este paralela pe care o trasează Isus aici?
În relatarea din Numeri ni se spune că, pe măsură ce poporul își continua drumul prin pustiu, pe calea rânduită de Dumnezeu, „și-a pierdut răbdarea pe drum și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise” (21:4-5). Ei ajung chiar să se plângă de hrana pe care Dumnezeu le-o oferea zilnic, mana: „Ni s-a scârbit sufletul de această hrană vrednică de dispreț” (21:5).
Ca urmare, Domnul trimite judecata Sa sub forma unei invazii de șerpi veninoși. Mulți oameni mor. Sub apăsarea pedepsei, poporul îi mărturisește lui Moise: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta” (21:7). Ei îl roagă pe Moise să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru ei. Dumnezeu îi poruncește lui Moise să facă un șarpe și să-l pună pe un stâlp; „oricine este mușcat și va privi spre el, va trăi” (21:8). Moise face atunci un șarpe de aramă, îl așază pe un stâlp, iar acesta produce exact efectul hotărât de Dumnezeu.
Așadar, avem înaintea noastră un popor nerecunoscător, care se ridică să judece ceea ce a făcut Dumnezeu și își contestă conducătorul. Ei se află sub judecata divină, iar singura scăpare din această judecată vine printr-o soluție oferită chiar de Dumnezeu, pe care o primesc pur și simplu privind spre șarpele de aramă.
Situația lui Nicodim în Ioan 3 nu este foarte diferită. Primele sale cuvinte lasă impresia că se consideră capabil să judece persoana și lucrarea lui Isus (Ioan 3:1-2), când, în realitate, înțelege foarte puțin din ceea ce Isus îi spune (3:4,10). Lumea este condamnată și se îndreaptă spre pierzare. Singura ei speranță se află în ceea ce Dumnezeu oferă — în altceva care este înălțat pe lemn sau, mai precis, în Cineva care este înălțat pe cruce.
Aceasta este prima apariție a expresiei „a fi înălțat” în Evanghelia după Ioan. Pe măsură ce cartea avansează, expresia devine aproape un termen tehnic pentru răstignirea lui Isus. Singurul remediu, singura scăpare de sub judecata lui Dumnezeu, constă în a privi spre această lucrare pregătită de El. Trebuie să credem în Fiul Omului care a fost „înălțat”, dacă vrem să avem viața veșnică.
Același mesaj ne este adresat și nouă astăzi. Murmurarea continuă este semnul unei necredințe vinovate. Mai devreme sau mai târziu, vom da socoteală lui Dumnezeu pentru ea. Singura noastră speranță este să privim spre Cel care a fost ridicat pe lemn.
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.