26 aprilie
Numeri 3; Psalmul 37; Cântarea cântărilor 1; Evrei 1
Începând de la Sinai, leviții sunt tratați diferit față de celelalte seminții: numai ei se ocupă de cortul întâlnirii și de toate lucrurile legate de acesta, dintre ei provin preoții, nu primesc o moștenire de pământ separată, ci sunt răspândiți în mijlocul națiunii și așa mai departe. Însă aici, în capitolul 3 din Numeri, este evidențiată una dintre cele mai surprinzătoare particularități.
Toți bărbații din seminția lui Levi, începând de la vârsta de o lună, au fost numărați, iar numărul lor era de 22.000 (3:39). Apoi au fost numărați toți întâii născuți de parte bărbătească din restul israeliților, tot de la vârsta de o lună în sus, iar totalul a fost de 22.273 (3:43), diferența dintre cele două cifre fiind de 273. Dumnezeu declară că, deoarece i-a cruțat pe întâii născuți ai lui Israel la primul Paște din Egipt, aceștia Îi aparțin într-un mod deosebit (3:13). Desigur, presupunerea este că, la un anumit nivel, și ei ar fi trebuit să moară: nu erau în mod intrinsec mai buni decât egiptenii care au pierit. Ei au fost protejați prin sângele mielului pascal, așa cum a rânduit Dumnezeu.
Evident, Dumnezeu nu avea de gând să ceară acum viața tuturor întâilor născuți din Israel. În schimb, El afirmă că aceștia Îi aparțin într-un mod special, dar acceptă, în locul tuturor întâilor născuți ai lui Israel, pe toți bărbații din seminția lui Levi. Deoarece cele două numere nu coincid perfect, cei 273 de întâi născuți în plus din Israel trebuiau răscumpărați printr-un alt mijloc, astfel că se aplică o taxă de răscumpărare (3:46-48).
Există câteva lecții importante de învățat. Una dintre ele este deja evidentă din relatare: israeliții nu erau, în mod intrinsec, superiori egiptenilor și nici nu erau scutiți, prin natura lor, de mânia îngerului nimicitor. Mai important însă este faptul că aceia care sunt salvați prin sânge Îi aparțin Domnului într-un mod aparte. Dacă Dumnezeu a acceptat sângele vărsat în locul lor, nu le mai cere să moară — ci le cere să trăiască pentru El și pentru slujirea Lui. În virtutea cerințelor legământului de la Sinai, este acceptată o substituție: leviții iau locul tuturor israeliților care ar fi trebuit să fie sub incidența cerinței legate de Paște.
Împlinirea acestor tipare în cadrul noului legământ nu este greu de identificat. Noi suntem salvați de la moarte prin moartea Mielului suprem de Paște (1 Corinteni 5:7). Cei răscumpărați prin sângele Lui Îi aparțin Domnului într-un mod special — nu doar în virtutea creației, ci și a răscumpărării (1 Corinteni 6:20). El ne cheamă să trăim pentru El și în slujba Lui, iar în acest sens alcătuim o „preoție” — un popor dedicat în întregime lui Dumnezeu (1 Petru 2:5-6; Apocalipsa 1:6).
Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.