2 Decembrie
Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, pentru partea pe care o luați toți la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1:3-6
Părtășia fraților este cel mai dulce lucru în afară de cer. Nu avem nevoie unii de alții; adică nu avem nevoie unii de alții în acel sens final fundamental, deși ca biserică avem nevoie unii de alții. Nimic nu este mai minunat decât acea dulce părtășie dintre frați.
Predicam în Pennsylvania, în tabăra de la Mahaffey, și după aceea un cuplu a venit la mine. Soția s-a uitat la picioarele mele. Port pantofi mărimea 44, dar nu la asta se uita.
În cele din urmă a spus: „Mă întrebam dacă sunt picioare de lut. Până acum n-am avut niciun idol care să nu dovedească a avea picioare de lut.”
„Doamnă” i-am răspuns eu, „am picioare de lut!” Și toți am râs cu poftă pe tema asta.
Pentru că cineva primește ajutor din ceea ce predică un predicator, există tendința de a-l pune pe un piedestal. Să nu faceți niciodată această greșeală.
Am spus adunării mele să nu mă iubească niciodată așa de mult încât să aibă nevoie de mine. Eu nu am nevoie de un om, pierd perspectiva harului lui Dumnezeu.
Ce dulce este mersul pe acest drum de peregrin,
Când mă sprijin de veșnicele brațe!
Ce luminoasă devine calea de la o zi la alta,
Când mă sprijin de veșnicele brațe.
Elisha A. Hoffman (1839-1929)
Dumnezeule drag, am atâta nevoie de Tine încât
nu mai am nevoie de nimeni altcineva.
Numai acest lucru face părtășia cu alți credincioși așa de dulce.
În numele lui Isus, amin.