„Tot așa,vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” (Luca 15:10)
„Păcătoșii sunt de toate felurile. Este, pe de o parte, păcătosul care nu are intenția să vină la Isus și nu va veni, pentru că își iubește păcatul prea mult. Orice ai spune, își iubește păcatul și nu se va pocăi.
Apoi este acel păcăos pe care vechii scriitori puritani îl numeau ,,păcătosul care se întoarce”. Îmi place această veche expresie. E păcătos fără îndoială, e în păcat până la gât, și semnele păcatului sunt peste tot pe el. Nicio îndoială că e păcătos, însă e pe drumul de întoarcere.
Fiul risipitor a zis: ,,Tată, dă-mi partea de avere care mi se cuvine.” Își voia partea din testament, înainte ca bătrânul să moară. Tatăl i-a dat-o, el a luat-o și dus a fost. Când n-a mai rămas cu nimic, a pornit înapoi. Acesta e păcătosul care se întoarce.
Tot păcătos este, pentru că are încă zdrențele pe el și duhnește a cocină de porci, dar este un păcătos care se întoarce. Isus spune: „Veniți la Mine”, iar făgăduințele și invitațiile Domnului sunt la fel de valabile precum caracterul lui Dumnezeu.
Indiferent cât ajungi de departe, întotdeauna există o cale pentru întoarcerea la Dumnezeu: aceasta se numește iertare.
Acolo Mântuitorul pentru mine stă,
Își arată rănile și întinde mâinile;
Dumnezeu e dragoste! O știu, o simt;
Isus plânge și tot mă iubește. (Charles Wesley)
Un răspuns personal
Ce mult Te laud, Doamne, pentru minunățiile iubirii Tale! O iubire așa profundă încât a ajuns în cele mai profunde părți ale inimii mele ce se pocăiește. Prin Isus Hristos, Domnul meu, mă rog. Amin!”[1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică” (A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.