,,Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății!” (Psalmul 103:13-14)
Îndurarea lui Dumnezeu este viața și suflarea mea. O respir zilnic. O, îndurarea lui Dumnezeu, faptul că El este plin de compasiune, că Se apleacă pentru a avea milă și îndurare de poporul Său!
Îndurarea lui Dumnezeu este mai mult decât o doctrină teologică pentru mine. Este mai mult decât ceva în care cred; este ceva ce trăiesc în fiecare zi a vieții. Ce sunt ei se datorează îndurării Sale.
Lucrul care mă delectează cel mai mult la Dumnezeu este faptul că înduioșat de necazurile mele. El cunoaște adâncimile absolute ale mâhnirii mele, ale agoniei și durerii mele. Eu nu știu cât sunt de deviat deoarece nu-mi pot înțelege complet necazurile ori mâhnirea. Însă simt agonia durerii mele când vin la Dumnezeu. Știu că El îmi cunoaște durerea în profunzime mai mult decât voi ști eu vreodată.
În măsura în care mă cunosc, nu merit nimic de la Dumnezeu. Tot ce meriti este iadul. Acesta e motivul pentru care, atunci când vin la îndurarea lui Dumnezeu ca un cerb care dorește cu ardoare pâraiele cu apă răcoroasă, nimic nu-mi astâmpără setea spirituală ca o doză proaspătă din îndurarea lui Dumnezeu.
,, De ce ești agitat, de ce ești deprimat, suflete? Nădăjduiește în continuare și vei cânta
Lauda Celui care este al tău Dumnezeu, Izvorul tău veșnic de sănătate. Amin.
(Nahum Tate și Nicholas Brady)
Un răspuns personalDumnezeu al îndurării și compasiunii, ce mult mă desfăt în Tine azi! Știu ce merit, dar harul Tău mi-a dăruit plăcerea Ta. Toate acestea prin Isus Hristos. Mântuitorul meu. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.