25 august
„Căci, dacă atunci când eram vrășmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.” (Romani5:10)
Isus a spus odată o pildă despre un om care avea doi fii. Într-o zi, unul dintre ei a venit și a zis: „ Tată, dă-mi bunurile care-mi aparțin.” Tatăl i-a dat ceea ce îi revenea; și după câteva zile, fiul a plecat într-o țară îndepărtată.
În pilda spusă de Isus, acest fiu mai tânăr și-a cheltuit toată moștenirea într-un trai destrăbălat. El se distra de minune, fără a ști cât își distruge viața. După ce a cheltuit totul, în țara aceea a venit o foamete și toți prietenii de dinainte ai acestui fiu tânăr l-au părăsit.
În cele din urmă, băiatul s-a pomenit lucrând pe câmp în acea țară îndepărtată, pentru a hrănii porcii. Pentru un băiat evreu aceasta era o degradare îngrozitoare. Când hrănea porcii, foametea a ajuns așa de mare încât nu avea ce să mănânce.
După o vreme, băiatul și-a venit în fire. Acesta a fost punctul de cotitură din viața lui. Până atunci nu fusese el însuși, ci trăise o minciună. Când și-a venit în fire, și-a adus aminte de tatăl său și s-a întors la el. Orice s-a întâmplat după aceea este o celebrare a bunului har al lui Dumnezeu.
Cu blândețe El m-a căutat, Istovit și sătul de păcat, și pe umerii Săi m-a adus
Înapoi în turma Sa; iar îngerii cântau în prezența Sa până ce ale cerului curți au răsunat.
( W. Spencer Walton)
Un răspuns personal
Tată drag, cândva am fost ca fiul risipitor, departe de Tine. Te laud că atunci când mi-am venit în fire am găsit drumul înapoi spre brațele Tale deschise. Azi mă odihnesc în Tine. Amin. [1]
[1]Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.