1 Iunie 2021

„Niște voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale. Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găsește o mare pradă.” (Psalmul 199:161-162)

Încercând să înțeleg ce au fost trezirile de-a lungul timpului, am ajuns la această concluzie: trezirile au reprezentat o conferire bruscă a duhului de închinare, când oamenii I se închină lui Dumnezeu și duhul închinării vine subit peste ei. Nu este ceva la care poate ajunge omul, ci este ceva conferit de Dumnezeu și acolo unde este prezența Sa veți avea imediat o trezire. Închinarea este întotdeauna rezultatul prezenței lui Dumnezeu.

Ceea ce pot explica nu mă va copleși niciodată în mod extraordinar, nu mă va umple niciodată de uluire, minunare și admirație. Prezența acelei taine străvechi, a acelei măreții negrăite pe care filozofii au numit-o ,,mysterium tremendum”, dar pe care noi, copiii lui Dumnezeu, o numim ,,Tatăl nostru care ești în ceruri”, ar trebui să fie prezentă în biserică în ziua de azi. Fără ea, nu poate exista închinare autentică.

(Charles Wesley)

Un răspuns personal

Tânjesc, Măreție din înalt, ca binecuvântata Ta prezență să mă copleșească până la punctul închinării și venerării tăcute. Cuvântul Tău cel scump mă lasă fără grai. În numele lui Isus, amin. [1]


[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.