„Mă desfăt în orânduirile Tale și nu uit cuvântul Tău.” (Psalmul 119:16)
Cu mult timp în urmă, în Franța, a trăit Blaise Pascal – unul dintre marii matematicieni ai vremii sale. În adolescență el a scris cărți avansate despre matematică ce i-ar ului pe cei mai învățați matematicieni. A fost de asemenea un mare filozof și gânditor.
În ziua de 23 noiembrie 1654 între 22:30 și 00:30 l-a întâlnit pe Dumnezeu li a notat pe o foaie de hârtie ce a trăit. Și-a cusut cu grijă acel document în veston și întotdeauna își transfera când își schimba hainele. A purtat cu sine acea hârtie până în clipa morții, pentru a-I aminti într-un fel de acea trăire.
În noaptea în care Pascal a avut o viziune religioasă intensă și a consemnat imediat trăirea într-un bilețel adresat sie însuși, a scris așa : ,,Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, nu al filozofilor și al cărturarilor…,, și a încheiat bilețelul citând Psalmul 119:16.
Aceasta a fost exprimarea extatică a unui om care a trăit două ore copleșitoare și minunate în prezența Dumnezeului său.
Dumnezeu a privit dincolo de măreția și realizările lui Pascal și a intrat în viața lui așa încât preț de două ceasuri încheiate acesta n-a putut caracteriza ce se petrecea în el decât ca ,,foc”.
Deschide acuma fântâna de cleștare, de unde curge râul tămăduitor;
Stâlpul de foc și cel de nor, să mă conducă pe drumul meu mereu. ( William Williams)
Un răspuns personal
Dumnezeule, aprinde-mi inima cu foc de sus. Înflăcărează-mă cu un foc de nestins care să mă conducă mereu pe drumul meu. În numele lui Isus mă rog. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.