„Cetatea aceasta va fi pentru Mine o pricină de laudă și de slavă printre toate neamurile pământului. Ele vor afla tot binele pe care li-l voi face, vor rămâne mirate și uimite de toată fericirea și de toată propășirea pe care le-o voi da.” (Ieremia 33:9)
Unii sunt așa de înclinați spre teologie încât simt că nu e corect să spună: ,,Al meu”. Răsfoind cărțile de imnuri, am văzut în câteva cum niște editori reci, glaciali, care au ieșit din starea lor de congelare și și-au înmuiat condeiul în apa albastră, rece ca gheața, au avut cutezanța să editeze imnurile lui Wesley și Watts.
L-au scos pe ,,eu,” pe ,,mine” și pe ,,al meu,” înlocuind aceste cuvinte cu ,,al nostru.” Erau așa de modești încât nu-și puteau închipui să zică ,,Eu Îl iubesc pe Domnul.”
Iată cum ar traduce ei un binecunoscut pasaj din Scriptură : “Domnul este păstorul nostru, nu vom duce lipsă de nimic. El ne paște în pășiuni verzi…” Asta e unitate în toată regula.
Când Îl întâlnești pe Dumnezeu în singurătatea sufletului tău, iar tu și El ajungeți în punctul în care nu mai există nimeni altcineva pe lume, aceasta este pasiunea pentru Dumnezeu de care avem nevoie azi. Acesta este soiul de iubire pe care trebuie să îl am pentru Dumnezeu. Niciodată nu voi fi în stare să iubesc alți oameni din lume până când nu mi-am pus la punct dragostea pentru Dumnezeu- o pasiune pentru Dumnezeu pe care nimic să nu o poată micșora.
Pastorul meu îmi va da tot ce am nevoie. Iehova este al Său nume;
În pășuni verzi El mă paște, lângă pârâul cu apă vie.
(Isaac Watts)
Un răspuns personal
Păstorul și Dumnezeul meu, în Tine mă încred pentru toate lucrurile necesare vieții mele. Prezența Ta a risipit orice lipsă de-a mea. Cu adevărat mă odihnesc în Tine. În numele lui Isus mă rog. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.