„Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1)
În fiecare zi, țelul meu este să-L ador pe Dumnezeu mai mult decât orice altceva. Această adorație trebuie să fie turnată la picioarele Lui. David a simțit acest lucru când fugea de regele Saul.
În timp ce se ascundea undeva într-o peșteră, pe David l-a lovit dorul de casă. Atunci s-a întâmplat să spună în auzul unora dintre oștenii lui: “O, de-aș putea să beau din apa bună din vechea fântână din Betleem.”
Câțiva dintre soldații care I-au auzit spusele au pornit către fântân cu pricina și, punându-și viață în pericol, au luat apă de acolo. Au adus-o înapoi și au pus-o înaintea lui David. Sunt convins că nu se așteptau la ceea ce a urmat.
David a privit apa și apoi s-a uitat la bărbații care o aduseseră, iar în cele din urmă a zis: ,,Nu pot s-o beau. Apa asta v-a costat viața.” Apoi, într-un act de reverență cum numai el putea să facă, a turnat apa înaintea Domnului Dumnezeului său.
La fel ca David, noi Îl admirăm pe Dumnezeu; Îl iubim pentru excelența Sa și dorim să ne turnăm la picioarele Sale cu o dragoste activă, plină de adorare și minunare.
Suflete, laudă-L pe Împăratul cerului; la picioarele Lui adu-ți tributul.
Răscumpărat, vindecat, reabilitat, veșnic cântă-I laude.
(Henry F. Lyte)
Un răspuns personal
Dumnezeule drag, îmi trăiesc viața la picioarele Tale, în reverență. Acceptă-mi viață când o torn înaintea Ta. Tot ce-mi trebuie este în Tine; numai pe Tine Te vreau. În numele lui Isus mă rog. Amin. [1]
[1] Textul a fost preluat din ,,Umblarea mea zilnică”(A.W. Tozer). Prin această lucrare, tinerii Bisericii Baptiste Elim Oradea doresc să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.