„… și le-a zis: «Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.»” – (Matei 18:3)
Puteam vedea mai bine lumina divină când eram copil. Asta pentru că eram doar un copil. Aveam cel mai mare dar primit vreodată: copilăria.
Eram un mic străin care era înconjurat de nenumărate bucurii, iar cunoașterea lucrurilor era, oarecum, divină. Știam prin intuiție lucrurile pe care acum le ating prin cel mai înalt raționament. Necunoașterea mea era, de fapt, un avantaj. Eram nevinovat. Toate lucrurile erau impecabile, pure și glorioase. Nu știam nimic despre păcate, plângeri sau legi. Totul era odihnit, liber și nemuritor. Nu știam nimic despre boală sau moarte; în lipsa acestora, am fost distrat ca un înger cu lucrările lui Dumnezeu. Cerul și pământul cântau mereu lauda Creatorului meu. Timpul era de fapt o eternitate. Un copil este capabil să perceapă mistere pe care cărțile celor învățați nu le pot descoperi vreodată.
Când eram copil, aveam impresia că grâul nu era secerat sau semănat. Credeam că se afla pe câmp dintotdeauna până în veșnicie. Frumusețea neobișnuită a copacilor mi-a făcut inima să sară extatic. Toate acestea erau lucruri atât de ciudate și minunate în același timp.
Eternitatea o vedeam în lumina fiecărezi zile. În spatele a tot ce vedeam era ceva infinit. Orașul în care locuiam părea a fi construit în ceruri. Totul îmi aparținea. Cerul era al meu, la fel și soarele, luna și stelele. Toată lumea și tot ce era în ea era în posesia mea. Mă simțeam ca și singurul spectator al tuturor lucrurilor. Nu știam nimic despre limite și diviziuni.
Apoi am fost corupt și am fost învățat dispozitivele murdare ale acestei lumi. Acum îmi doresc să mă dezvăț de acestea. Voi deveni un copil mic din nou, pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu.
(Thomas Traherne: Secole de meditații)
Un răspuns personal
Citind aceste rânduri, copilul din mine iese la iveală. Toată ființa mea dorește să observe, să cunoască și să creeze lucruri noi. Te voi vedea într-o zi, Tată. Mă voi putea bucura de confortul și siguranța prezenței Tale. Ca un copil, voi avea încredere în dragostea Ta, Doamne. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.