16 Decembrie
Alege să fii smerit
„Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.” – (Matei 6:16)
Unii creștini se comportă într-un mod ciudat. Când ascultă, își clatină capul. Gurile lor se deschid ca și când urechile le-ar fi de fapt înăuntru. Alții, atunci când vorbesc, își flutură mâinile excesiv. Nu pot să stea în picioare, să stea jos sau să stea nemișcați. Bat din picioare, își flectează degetele și fac mișcări de vâsle cu brațele ca și când ar înota în loc să vorbească. Unii râd sau zâmbesc la fiecare cuvânt rostit, precum jonglerii amatori dezechilibrați.
Unii dintre ei au ochii ațintiți în cap și mai mult chițăie în loc să vorbească normal. Alții sunt atât de dornici să vorbească, încât ajung mai mult să se bâlbâie sau să rostească vorbele prea în grabă, fără a fi înțeleși de cei din jur. Ipocriții tind să se comporte astfel.
În viziunea lor, ei consideră că acest comportament este unul normal și că este doar un alt mod de a-ți arăta dragostea față de Dumnezeu, dar nu este necesar. Poate deveni un păcat și poate acapara o persoană mai slabă în credință și a o face arogantă. Poate fi o formă de exhibiționism extraordinar.
Cel mai bine ar fi ca vorbele și gesturile noastre exterioare să reflecte o smerenie interioară. Vorbește cu o voce normală, naturală. Dacă cuvintele sunt adevărate, pronunță-le într-un mod care să reflecte adevărul.
(Anonim: Norul necunoscutului)
Un răspuns personal
Uneori recunosc că îmi place să fiu centrul atenției, Doamne. Adu-mi aminte mereu că este mai important să fii Tu în centrul atenției și nu eu. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.