4 Decembrie
Adevărat sau fals?
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” (Matei 23:23)
Adevărata devoțiune trebuie căutată printre nenumăratele sale imitații. Oamenii cred în mod natural că ceea ce ei cred sau fac este cea mai bună opțiune. Unii care postesc cred că acest lucru îi face automat mai devotați chiar dacă au în inimă numai ură. Alții sunt siguri de credincioșia lor datorită numeroaselor rugăciuni spuse, dar uită că au un limbaj arogant și tăios la locul de muncă sau acasă. De asemenea, sunt oameni cu mână foarte largă ce au grijă de cei sărmani dar în schimb nu își pot ierta dușmanii. Alții își iartă dușmanii dar nu își plătesc datoriile. Toți cei enumerați ar putea fi considerați devotați dar nu sunt. Doar țintesc spre aceasta.
Adevărata devoțiune vine din iubirea sinceră de Domnul. Atunci când această dragoste devine parte din noi și facem în mod automat binele, ne-am putea numi devotați. Păcătoșii sunt precum struții, legați de pământ. Acei oameni cu bunătate care de fapt nu au devotament adevărat sunt precum păsările: ei zboară în direcția Lui dar într-un mod ieficient și nechibzuit. Un om cu adevărat devotat se înalță spre Dumnezeu mereu și mereu, iar astfel aceasta devine ceva natural.
(Francis de Sales: Viață devotată)
Un răspuns personal
Doamne, dă-mi să cunosc adevărata devoțiune. Ajută-mă să înțeleg că ceea ce Tu ceri de la viața mea, nu vei cere și de la ceilalți. Învață-mă că a fi integru în toate aspectele vieții mele inseamnă să fii devotat. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.