„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag ca să îl înalțe spre biruința adevărului.” (Psalmul 60:4)
În orice luptă cel care poartă drapelul este neînarmat. El este expus aceluiași pericol ca ori care alt soldat, dar datoria lui nu este de a lupta. Cel care poartă drapelul va suferi și ca ceilalți soldați, dar nu se poate apăra. El poartă steagul și nu îl va lăsa din mâinile lui nici dacă ar fi tăiat în bucăți.
Credincioșii trebuie să poarte crucea lui Hristos în același fel. Este datoria noastră să suferim împreună cu Hristos. Este o datorie onorantă. Doar gândește-te pentru o clipă. Dacă soldatul care poartă drapelul lasă steagul jos, lupta este pierdută. Alt soldat poate renunța și cel mai probabil nimeni nu îi va simți lipsa. Însă toți soldații privesc spre cel care poartă drapelul ca și la sursa lor de inspirație. Terenul cucerit trebuie păstrat. Regele va onora pe oricine care acceptă și îndeplinește cu responsabilitate slijba de purtător a drapelului.
Adevărata umilință este atunci când suntem satisfăcuți cu ceea ce ni se cere să facem. Îndeplinește-ți sarcinile cu bucurie în timp ce îi lași pe alții să își îndeplinească propriile sarcini.
Domnul ne cunoaște cu precizie. El ne dă slujbe care se potrivesc cel mai bine cu noi și îi măresc gloria Sa.
Teresa de Avila – Calea spre perfecțiune
Un răspuns personal
Doamne, îți mulțumesc pentru slujba pe care mi-ai dat-o. Ajută-mă să o îndeplinesc cu responsabilitate. Sunt copilul Tău și îmi doresc să port crucea Ta în orice situație.[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.