9 august
Sămânța răului
„Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu». Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” (Iacov 1:13-14)
În Dumnezeu găsim calități numeroase, și fiecare dintre acestea este desăvârșită. Însă aceleași trăsături care sunt bune și perfecte în Dumnezeu, pot deveni rele și imperfecte în creație. Ființa umană este limitată și finită. Natura umană poate tranforma calități precum puterea și dragostea în mândrie și întuneric.
Chiar și lucrurile bune pot fi folosite într-un mod rău. Este o singură explicație pentru existența răului, a vinii și a deformării într-o lume naturală și morală: aceste lucruri au fost separate de Dumnezeu.
După cum este otrava în trup, tot astfel este mânia pentru suflet. Mânia Domnului este sfântă, deoarece se află în echilibru cu celelalte atribute ale Sale. Puterea și focul dragostei sunt de asemenea valoroase și necesare celui ce caută binele, însă ele devin problematice atunci când sunt separate de alte calități importante.
Nu Îl învinovăți pe Dumnezeu pentru existența răului în această lume! Este ca și cum ai spune că soarele este vinovat pentru întuneric. Deținem liberul arbitru și alegem, zilnic, între bine și rău. Orice calitate în sine este bună și de preț. Aceasta se deteriorează, însă, atunci când o separăm de Dumnezeu. (William Law: Scrieri cu tâlc)
Un răspuns personal
Doamne, ajută-mă să nu preschimb un lucru bun în ceva rău. Învață-mă să păstrez lucrurile așa cum le-ai creat: pure și bune. Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.