2 august
O datorie veșnică
„Căci ce te face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4:7)
Dacă ar fi să-și analizeze viața, orice om ar fi surprins să descopere în câte domenii i-a purtat Dumnezeu de grijă. Fie că este vorba despre lucruri exterioare nouă (locuința, familia, hrana) sau aspecte mai personale (vederea, sănătatea, rațiunea etc.), tot ceea ce avem este primit în dar din partea Domnului. Astfel, „«Cine se laudă să se laude în Domnul»” (1 Corinteni 1:31b).
În timp ce trebuie să evităm subestimarea propriei persoane, este înțelept să ne ferim cu atât mai mult de gândul că suntem mult mai buni decât suntem cu adevărat. E periculos să credem că orice lucru bun din noi este rezultatul propriilor eforturi. O astfel de atitudine cultivă în noi aroganță. În felul acesta, nu doar că nu Îi acordăm lui Dumnezeu meritele, ci Îi negăm orice contribuție.
Răspunsul nostru față de purtarea de grijă a Domnului trebuie să fie o dragoste deplină. (Bernard de Clairvaux: Despre a-L iubi pe Dumnezeu)
Un răspuns personal
Doamne, Tu Îți manifești dragostea față de întreaga creație. Ajută-mă să Te iubesc mai mult! Ajută-mă să-Ți înalț laude zilnic printr-o inimă smerită și mulțumitoare! Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.