17 iulie
Niciodată pierdut
„Sufletul îmi este liniștit și potolit ca un copil înțărcat care stă lângă mama sa.” (Psalmul 131:2)
Fiecare persoană, fiecare suflet, indiferent de condiția sa, indiferent de împrejurările în care se află, este ,,un străin într-o țară străină” (Exod 2:22).
Sufletul nostru este împovărat de păcat, încolțit de destrăbălarea lumii în care trăim, captivat de plăceri trecătoare, preocupat de traiul zilnic, îngrijorat, obosit și întristat. Sufletul nostru osândit de păcat poate fi împrospătat, vindecat de mila și harul Domnului Isus.
De ce ezităm să intrăm în prezența Domnului? De ce să ne fie frică de puterea Domnului care ne dă siguranță și liniște? Liniștea și pacea izvorăsc dintr-un suflet ancorat în Domnul. (Bernard of Clairvaux: Cântarea cântărilor)
Un răspuns personal
Doamne, uneori este greu să mă schimb, să îmi liniștesc sufletul în Tine. Evit lumina și pacea Ta pentru că prefer întunericul. Doamne, ajută-mă să îmi liniștesc sufletul în Tine! Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.