Marea Deznădejde

16 iulie

Marea deznădejde

„M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi  în amărăciunea sufletului meu”. (Iov 10:1)

A fost odată ca niciodată un castel care se numea Castelul Îndoielii; acest castel era stăpânit de Marea Deznădejde. Speranța și Credința trăiau liniștite lângă castel, până într-o zi când Deznădejdea le-a prins și le-a închis într-o temință întunecată. Erau biciuite și torturate în fiecare zi.

Într-o zi de vineri, Deznădejdea le-a întrebat pe cele două prizoniere: ,,De ce doriți să mai trăiți, când viața aceasta este plină de amărăciune și tristețe?”, iar mai apoi le-a sugerat să își ia viața, din moment ce nu vor mai scăpa din temniță. Speranța și Credința au cerut să fie cruțate și lăsate libere, dar Marea Deznădejde s-a repezit spre ele furioasă, pregătită să le rănească. Dar pe neașteptate, Marea Deznădejde s-a retras; (uneori, datorită căldurii amețea).

Acum, prizonierii se gândeau ce să facă.  Cu toate că erau conștiente de situația dificilă în care se aflau, au avut încredere că Dumnezeul cel Atotputernic, care a creat întreaga lume, are putere asupra Deznădejdii. Au hotărât să aștepte și să spere.

            Într-o duminică, Marea Deznădejde le-a scos pe Speranța și Credința afară să privească trupurile neînsuflețite ale celor care au fost prinși înainte. „În câteva zile voi face și cu voi la fel”, le-a șoptit Marea Deznădejde.

            În acea seară, Speranța și Credința au început să se roage. Pline de speranță și încredere, s-au rugat toată noaptea. „M-am lăsat păcălită”, a strigat Credința. Suntem în această temniță când am putea sa fim libere. Cheia care ne poate aduce libertate este aici, cu noi. Această cheie se numește Promisiunea, aceasta poate să ne scoată din orice Deznădejde.

            Creatorul lumii, Dumnezeul cel Atotputernic ne-a promis că ne va întări și ne va scăpa de orice deznădejde. (John Bunyan, Progresul Pelegrinului)

Un răspuns personal

Doamne, atunci când sunt îngrijorat, înveselește-mă. Încurajează-mi sufletul deznădăjduit. Amin![1]


[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.