2 iulie
Pericolul succesului
„Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului”. (Matei 20:10-11)
Teresa de Avila scrie în autobiografia ei:
Am primit aprobarea autorităților religioase pentru a începe o mănăstire. Din nefericire, nu am primit nici un sprijin financiar din partea lor pentru acest proiect. Așa că realizarea acestui proiect mi-a adus o mulțime de probleme. Când, într-un final, l-am încheiat, am simțit un sentiment plăcut de împlinire, de satisfacție. L-am lăudat pe Domnul pentru că m-a folosit într-un asemenea mod benefic.
După o vreme am început să mă gândesc la toate prin câte am trecut. Am început să observ greșeli în tot ce am făcut. Imperfecțiunile erau evidente. Mi-am amintit momente de îndoială în care mi-a lipsit credința, în ciuda faptului că am primit asigurări din partea Domnului că toate vor fi bine în final. Doream, desigur, să cred că acest proiect va fi finalizat cu bine, dar uneori părea că va fi imposibil. În cele din urmă, am realizat că Domnul a făcut toate lucrurile bune, iar eu am făcut toate greșelile. M-am oprit din a mă gândi la toate acestea. L-am binecuvântat pe Domnul care a produs ceva bun din munca mea imperfectă.
Există un pericol serios în contemplarea perioadelor în care am progresat spiritual mai mult sau am realizat ceva major în viața noastră. Putem ajunge la concluzia că merităm plată serioasă din partea lui Dumnezeu. Problema nu este că munca noastră pentru Domnul ar fi lipsită de merit sau că nu va fi răsplătită. Problema este că atunci când o persoană zăbovește asupra acestor lucruri, poate fi împiedicată să ajungă pe alte culmi ale vieții spirituale.
Adevărul este că cu cât Îl slujim mai mult pe El, cu atât Îi suntem mai datori. Când Îl slujim, noi returnăm doar câțiva bănuți în comparație cu milioanele primite. Să lăsăm răsplata noastră în mâna Lui și să nu uităm că El poate plăti la fel și ultimului venit. (Teresa of Avila: Cartea vieții mele)
Un răspuns personal
Mulțumesc, Doamne, că m-ai binecuvântat cu memorie! Te rog, Doamne, să îmi dai înțelepciune în a decide ce să păstrez în ea. Arată-mi, Te rog, ce trebuie șters și aruncat la gunoi. Ajută-mă să îmi folosesc memoria pentru a-mi aminti mai mult de credincioșia Ta, nu de eșecurile mele. Amin![1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.