30 mai
Minciuni nevinovate
„Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.” (Psalmul 50:19)
Este minciuna, vreodată, un lucru necesar? Unii cred că da. Din păcate, chiar și atunci când discută pe teme religioase, există persoane care aleg să spună lucruri false. Deși o minciună nu este la fel de dăunătoare ca alta, prin fiecare comitem un păcat.
Sunt două aspecte care trebuie luate în considerare: intenția, respectiv contextul. A minți, în încercarea de a folositor, nu este la fel cu minciuna care izvorăște din răutate pură și dorință de a cauza suferință.
A spune un lucru fals crezând că este adevărat nu înseamnă a minți. În acest caz, tu ești cel înșelat sau dezinformat. Mințim atunci când spunem adevărul, dacă în sinea noastră nu credem în acea afirmație, ci o considerăm falsă. Intenția inimii noastre, înainte să rostim acele cuvinte, a fost de a minți. Gândiți-vă la intenția din spate, mai mult decât la conținutul minciunii. Minciuna este atunci când avem o anumită idee în inima noastră, și o alta pe buze.
Uneori, ne simțim forțați de împrejurări să mințim, pentru a ajuta pe cineva sau pentru a face o faptă bună. Nu putem nega, însă, faptul că minciuna este un păcat; și ca oricare altul, odată ce este practicat cu regularitate, naște un obicei. (Augustin: Ghid)
Un răspuns personal
Doamne, ajută-mă să iau aminte la versetele următoare: „Şase lucruri urăşte Domnul şi chiar şapte Îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi” (Proverbe 6: 16-19). Pune în mine pasiune pentru ceea ce este bun în ochii Tăi și ură față de ceea ce este rău! Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.