19 aprilie
Nuiaua ca învățător
„Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: <<Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.>> Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? Dar, dacă sunteti scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii.” (Evrei 12: 5-8)
Cei mai buni învățători sunt necazul și momentele de restriște. Acestea ne pot oferi înțelegere asupra multor lucruri.
Cum am putea să simțim cu adevărat dragostea și bunătatea lui Dumnezeu dacă totul ne merge bine și nici un pericol nu ne paște? Pentru că în acele momente, Dumnezeu ne poate ajuta. Dacă suntem sănătoși, de ce am mai avea nevoie de doctor? Dacă am fi relaxați și feriți de pericole, de ce am mai striga după ajutor?
Din ceea ce îmi dau seama, din acest motiv Dumnezeu îi șlefuiește mereu pe cei pe care îi iubește. Aceste hazarde periculoase sunt niște învățători eficienți. Un proverb grecesc foarte vechi spune că înțelpeciunea poate fi învățată. Nu suntem mai sfinți decât în momentele când purtăm cruci foarte grele. (John Fox: Isus Hristos triumfătorul)
Un răspuns personal
Doamne, nu îmi place, dar recunosc că este
adevărat ceea ce îmi spui astăzi. Rugăciunile îmi aduc cel mai mult câștig
atunci când mă aflu în dificultate. Învață-mă că aceste necazuri sunt de fapt
un pod către Tine, o modalitate prin care sufletul meu crește. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română de către Alina Pamparău, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.