Concentrându-ne pe rugăciune

18 aprilie

Concentrându-ne pe rugăciune

„Doamne, învață-ne să ne rugăm.” (Luca 11:1)

Pentru un creștin, nimic nu e mai esențial sau mai neglijat ca rugăciunea. Mulți nu sunt foarte încântați de rugăciune. O consideră un ritual obositor, încercând să o mențină scurtă pe cât posibil. Chiar și atunci când suntem conduși de responsabilități sau anxietate, rugăciunile sunt adeseori plictisitoare sau ineficiente.

Multe cuvinte sunt de prisos. A te ruga este ca și cum ai spune: „Nu voia mea, ci voia Ta să se facă.” (Luca 22:42) A te ruga înseamnă a-ți ridica inima către Dumnezeu, a-ți părea rău de slăbiciunea ta și a regreta căderile constante. Rugăciunea de această natură nu are o formulă. Nu trebuie să te forțezi în a te opri din ce faci. Ai nevoie doar de mișcarea inimii spre Dumnezeu și dorința de a face tot pentru gloria Lui.

Te poți plânge că nu îți convine rugăciunea, că te plictisește și că mintea îți fuge la alte lucruri când în sfârșit te rogi. Dacă nu ești impresionat de doctrine sau chiar de maiestatea lui Dumnezeu, care e foarte aproape, atunci cel puțin să-ți pară rău de păcatele tale.

E mai greu pentru aceia care sunt implicați în afaceri să se roage decât pentru cei care trăiesc în mănăstiri, însă este cu atât mai necesar. Fă-ți timp pentru Dumnezeu. Observă cum Isus s-a retras cu ucenicii în munți după ce s-au întors de la evanghelizarea din orașe. Dacă trăim sau lucrăm într-un mediu pus pe fugă, într-un mediu în care oamenii vorbesc și trăiesc ca și cum nu ar exista Dumnezeu, este extrem de important să ne retragem și să ne refacem dragostea și credința.

Dacă Cel fără de păcat S-a rugat neîncetat, cu cât mai mult trebuie să ne rugăm noi, niște bieți păcătoși? Când te rogi, cere lucrurile cu credință fermă. Dacă nu ești plin de îndrăzneală în rugăciunea ta, nu vei avea putere. Dumnezeu iubește o inimă care se încrede în El. El Își va pleca urechea la cei care au încredere completă în El. E ca un tată care își ascultă fiul. (François de Fénelon: Meditații și devoțiuni)

Un răspuns personal

Doamne, nu știu ce să Îți cer. Tu știi de ce am nevoie. Mă iubești mai mult decât mă iubesc eu însumi. Dă-i copilului tău ceea ce nu știe să ceară. Amin[1] ( – François de Fénelon)


[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română de către Alina Pamparău, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.