6 aprilie
O viață în care Dumnezeu e prioritar
„Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă.” (Psalmul 73:23)
Iată cum am ajuns să cunosc un sentiment nelipsit al prezenței lui Dumnezeu, pe care El, prin mila Lui cea mare, mi-a dăruit-o. S-a întâmplat în felul următor:
Am citit foarte multe cărți despre cum să Îl cauți pe Dumnezeu, despre cum să practici o viață spirituală sănătoasă. Dar toate acestea mai mult m-au derutat decât să mă ajute cu adevărat, pentru că ceea ce îmi doream eu să știu era cum să Îi aparțin lui Dumnezeu în întregime. Prin urmare, am hotărât să mă dedic Lui întru totul.
După ce m-am predat în totalitate lui Dumnezeu și după ce L-am rugat să-mi ierte păcatele, am renunțat la toate lucrurile din viața mea care nu erau după voia Lui. Am început să trăiesc fiecare moment al vieții mele spre slava lui Dumnezeu.
Câteodată îmi imaginam că sunt doar un biet tâlhar aflat la picioarele unui judecător. Iar alte dăți Îl simțeam ca pe un Tată, ca pe Dumnezeul meu personal. Am început să Îl laud cu fiecare ocazie, păstrându-mi mintea în prezența Sa divină și orientându-mi atenția asupra Lui din nou și din nou, atunci când gândurile îmi rătăceau.
Aceste practici nu au fost ușoare, dar am încercat să mă țin de ele. Le-am considerat ca fiind parte din rutina mea zilnică, și nu doar dintr-un moment de rugăciune special. Am încercat să îmi educ mintea în a-L avea pe Domnul în centrul atenției, în orice oră și minut. Am făcut din Dumnezeu prioritatea vieții mele.
Deși nu am avut succes deplin, și de multe ori am eșuat, tot am găsit un avantaj imens în această trăire. Atunci când suntem credincioși în hotărârea noastră de a trăi în prezența Sa divină și în alegerea noastră de a-I da prioritate în orice lucru, Dumnezeu nu numai că ne ajută să nu mai rătăcim, ci ne oferă și o libertate sfântă. Prin repetarea acestor acte de devoțiune, ele devin niște obiceiuri. Rezultatul constă în faptul că prezența Lui devine ceva natural pentru noi. (Fratele Lawrence: Căutarea prezenței lui Dumnezeu)
Un răspuns personal
Doamne, chiar dacă programul meu este extrem
de încărcat și sunt prins în numeroase activități, Te rog, ajută-mă să învăț să
trăiesc în prezența Ta! Însoțește-mă la fiecare pas și fii Tu prioritatea mea în
viața aceasta atât de aglomerată. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română de către Alina Pamparău, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.