7 aprilie
Din interior către exterior
”De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi in zi.” (2 Corinteni 4:16)
Este ușor de explicat de ce oamenii evlavioși nu sunt interesați de bijuterii și de haine extravagante: aceste lucruri își pierd farmecul cu fiecare oră ce trece. Atenția lor se concentrează, în schimb, pe îmbunătățirea și împodobirea sinelui interior, după chipul lui Dumnezeu, înnoind zilnic veșmântul sufletului.
Nimic nu este mai plăcut pentru Dumnezeu decât să-Și vadă chipul reflectat în copiii Lui. Această glorie nu este vizibilă la suprafață. Ea ține de interiorul ființei. Poate nu va atrage atenția altora, însă Domnul este Cel care observă lucrurile ascunse.
Cei neprihăniți spun asemenea apostolului Pavel: „Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, cu o sfințenie și curăție de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înțelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 1:12)
Dumnezeu este singurul judecător al conștiinței lor. El este singurul pe care aceștia vor să-L mulțumească. Pentru astfel de oameni, frumusețea fizică nu este importantă, iar lipsa ei, nu este de lepădat. Atât binecuvântarea cât și încercarea au valoare și scop, căci ei știu că „în toate lucrurile, Dumnezeu lucrează pentru binele celor care Îl iubesc” (Romani 8:28).
Apostolul Pavel dezvoltă această idee spunând: „Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.” (2 Corinteni 12:9). Orice slăbiciune este de dorit dacă puterea lui Hristos o compensează. Cu cât omul este mai slab, cu atât experimentează puterea și harul lui Dumnezeu la un nivel mai înalt, iar veșmântul sufletului său devine mai strălucitor. (Bernard de Clairvaux: Cântarea cântărilor)
Un răspuns personal
Doamne, iartă-mă că pun atât de mare preț pe
imaginea exterioară și îmi neglijez sufletul. Ajută-mă să lucrez mai mult la
frumusețea interioară. Știu că Tu vezi în ascuns. Vreau ca atunci când privești
spre mine și îmi vezi sufletul, să nu-Ți întristez chipul. Ajută-mă, Doamne, să
fiu pe placul Tău, din interior către exterior. Amin[1]
[1] Aceasta este o lucrare a Bisericii Elim, prin care dorim să îmbogățim timpul dumneavoastră de părtășie zilnică. Textul a fost tradus și adaptat în limba română de către Alina Pamparău, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.