25 martie
Meditând neîncetat la Domnul
„Când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii.” (Psalmul 63:6)
În Scriptură nu găsim reguli specifice care să ne ghideze meditația sau părtășia cu Dumnezeu. Domnul ne călăuzește pe fiecare dintre noi în moduri diferite.
Atunci când cineva se întoarce la Dumnezeu își amintește toate păcatele sale. Acest lucru întristează inima și sufletul. Uneori ajungem chiar să plângem înaintea Domnului. Păcatele noastre ne împovărează sufletul, dar avem siguranța că Dumnezeu ne iartă orice păcat.
Un gând care ne poate preocupa atunci când medităm este umanitatea lui Hristos. Cugetând la aceasta, vom simți că părăsim lumea contemporană și că ne întoarcem în timp. Ne imaginăm că suntem prezenți la arestarea lui Isus, când a fost legat asemenea unui tâlhar, bătut și condamnat la moarte.
Parcă Îl putem vedea pe Isus cum Își duce crucea în spate, suferind. Inima noastră plânge de durere. Ne copleșește faptul că în aceste momente cumplite El este plin de iubire, răbdare și smerenie. Înțelegem că toată această suferință este de dragul nostru. În acel moment, Duhul Sfânt ne deschide ochii spirituali, ca să putem vedea divinitatea lui Isus. Nu putem să Îl percepem pe Hristos ca fiind divin dacă nu am înțeles mai întâi umanitatea Sa.
Este extrem de valoros ca din când în când să privim înăuntrul nostru, să medităm la propriile gânduri, vorbe și atitudini și să ne analizăm sufletul. De asemenea, este important să cugetăm la Dumnezeu și la Cuvântul Său neîncetat. (Walter Hilton: Scara desăvârșirii)
Un răspuns personal
Doamne, ajută-mă să descopăr adevărata viață
spirituală. Ghidează-mă în identificarea păcatelor. Ajută-mă să înțeleg harul Tău
prin gândurile pe care mi le dai atunci când meditez și mă gândesc la Tine. Amin[1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.