8 martie
Pericole ale celor noi în credință
„Povățuitori orbi care strecurați țânțarul și înghițiți cămila”. (Matei 23:24)
După ce un om experimentează nașterea din nou, el este hrănit și îngrijit din punct de vedere spiritual de către Dumnezeu. Asemenea unei mame drăgăstoase, Dumnezeu se îngrijește de copiii Lui. În primele luni de viață, mama îl poartă pe copil în brațele ei iubitoare, cu grijă deplină. Când copilul crește, alăptarea încetează, iar copilul este încurajat să umble singur. Această independență naturală crește pe zi ce trece. Pas cu pas, copilul încetează să mai fie copil și învață să accepte tot mai multe responsabilități.
În sensul acesta, harul lui Dumnezeu poate fi comparat cu dragostea unei mame. Atunci când Duhul Sfânt trezește în suflete dorința aprinsă de a-L sluji pe Dumnezeu, El îi hrănește pe acești copii în credință cu un lapte spiritual. Astfel, fără efort, cei nou născuți în credință primesc în dar hrană spirituală sățioasă.
Aceste suflete se bucură de perioade lungi de rugăciune și sunt încântate de lucrările lui Dumnezeu. Totuși, lipsa maturității spirituale presupune și pregătire insuficientă. În activitatea lor spirituală, credincioșii de felul acesta sunt asemenea unor copii care învață să umble; ei se împiedică din pricina lipsei de experiență în viața de credință. Cei maturi trebuie să manifeste răbdare și înțelegere.
Fiind entuziasmați să ducă o viață de creștini devotați, cei noi în credință simt deseori un fel de mândrie asunsă. În ciuda imaturității și a imperfecțiunilor, este posibil să simtă o oarecare satisfacție cu privire la umblarea lor cu Domnul, și de aceea vor dori să vorbească și cu alții despre lucruri spirituale. Însă, din păcate, de cele mai multe ori ei simt nevoia să îi învețe pe alții, nu să învețe ei înșiși. Sunt ispitiți să-i privească de sus pe aceia care gândesc sau simt diferit. Mândria și îngâmfarea cresc treptat, iar ceea ce era odată considerat virtute acum devine viciu.
Când o altă persoană religioasă le cere lămuriri cu privire la activitatea lor spirituală, ei se simt neînțeleși. Dornici să fie respectați și lăudați pentru viața lor spirituală, aceștia își imaginează că cei care îi critică nu sunt, de fapt, mântuiți cu adevărat. Cei maturi trebuie să cunoască acest pericol, să-i îndrume pe cei tineri în credință și să-i corecteze cu fermitate dar în dragoste. (Ioan al Crucii: Noaptea întunecată a sufletului)
Un răspuns personal
Doamne, cunoștințele superficiale sunt
periculoare. Pune în mine o pasiune pentru a Te cunoaște. Dă-mi, Te rog,
răbdarea necesară pentru a crește în dragostea Ta. Amin[1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.