4 martie
Nu prin trudă, ci prin har
„Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Psalmul 42:2)
Gândește-te la rugăciune și la viața ta spirituală în următorul fel: imaginează-ți două lacuri care au sursa de apă diferită. Unul dintre ele este un lac artificial, deci are nevoie de o instalație complexă, pe când cel de-al doilea este un lac natural. Deseori considerăm că o viață spirituală bogată și sănătoasă este rezultatul strădaniei noastre, la fel cum un lac artificial are nevoie de muncă omenească.
Însă Dumnezeu ne-a oferit în dar această relație specială cu El. Nu putem explica de unde sau cum suntem în stare să experimentăm o relație atât de specială; știm doar că totul începe și se termină cu Dumnezeu. El ne binecuvântează sufletul și viața spirituală cu înviorare și pace. Este ca un izvor de apă vie pentru sufletul trudit.
Putem noi, oare, determina apa să curgă dintr-un izvor? El ține toate lucrurile în mâna Lui. Trebuie să îndeplinim anumite fapte pentru a dobândi înviorare spirituală? Nicidecum. Această experiență este un dar din partea Domnului pentru noi. Bucuria sufletului nu poate fi obținută prin efort personal, ci este un favor din partea Domnului.
El ne cere o iubire sinceră, lipsită de motivații ascunse și o atitudine smerită, prin care să ne recunoaștem nevrednicia. El așteaptă de la noi statornicia de a rămâne credincioși nu doar în momentele plăcute ale umblării noastre cu El ci și în încercări. Experiențele cu Dumnezeu sunt o binecuvântare; ele ne împrospătează și ne umplu viața de bucurie. (Teresa de Avila: Castelul interior)
Un răspuns personal
Doamne, Te rog să aduci înviorare în sufletul
meu! Umple-mă din nou cu bucuria mântuirii! Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.