23 februarie
Poftă nestăvilită
„Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12-13)
Permite-mi să te încurajez și să te întăresc în lupta pentru stăpânirea poftei de mâncare. În vremurile de astăzi, mulți se frământă excesiv din această cauză. Sunt conștient că trupul nostru cere fără încetare hrană, parcă temându-se că nu va primi nicicând îndeajuns. De aceea, stomacul pare să bată constant la ușa minții noastre, amintindu-ne să îi purtăm de grijă. Stomacul consumă și risipește. Unicul său scop este acela de a fi hrănit.
Pofta nestăpânită poate îndemna la păcat. Ea poate împinge avocați să încalce legea, poate determina ofițeri să-și mintă superiorii sau pe cei ipocriți să corupă Sfintele Scripturi. Ea îi poate face pe bogați să fie zgârciți și pe producători să fabrice marfă ieftină, dar de proastă calitate. Din cauza ei, proprietarii măresc chiriile sau își alungă pe neanunțate chiriașii. Nenumărate rele se nasc din cauza foametei neținute sub control.
Lăcomia este – fără nici un dubiu – o ispită puternică. Pentru a-i putea ține piept, amintește-ți că potrivit Bibliei, Dumnezeu este plin de milă și bogat în îndurare. El nu va permite să flămânzim dacă ne punem încrederea în Tatăl nostru ceresc și avem nădejde în purtarea Lui de grijă. (Thomas Becon: Cetatea celor credincioși)
Un răspuns personal
M-ai făcut, Doamne, o ființă atât de complexă și de minunată! Pofta
stomacului este, din păcate, una dintre motivațiile mele principale. E un exemplu
pe cât de simplu, pe atât de prezent în viața mea. Călăuzește-mă prin ceața
poftei mele. Ajută-mă să îmi țin în frâu trupul și pofta de mâncare și să mă
încred în purtarea Ta de grijă. Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.