22 februarie
Fugind de bucurii efemere
„Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică (mamă) ce-şi creşte cu drag copiii.” (1Tesaloniceni 2:7)
O mamă înțelege când pruncul ei dorește să facă un lucru, fără ca acesta să îi spună. De pildă, atunci când un copil vede o vrăbiuță, mama știe că el ar vrea să prindă pasărea în mână. Însă mama va fi prudentă și nu va lăsa ca acest lucru să se întâmple (chiar cu prețul de a-și întrista copilașul).
Cu siguranță ne dorim ca cei pe care îi iubim să fie fericiți. Dar atunci de ce această mamă nu îi permite copilului să aibă lucrul dorit? De ce stă ea în calea fericirii copilului său? Dacă vrea un copil bucuros, ar trebui să îi ofere ceea ce-și dorește, nu-i așa?
Răspunsul este următorul: mama este conștientă că o plăcere de moment (în cazul acesta prinderea vrăbiuței) va cauza o tristețe ulterioară profundă (în momentul despărțirii). Iar această supărare din final va fi la fel de intensă precum fusese bucuria de început. Astfel, mama își ferește copilul de plăceri care se sfârșesc prin lacrimi, știind că bucuriile trecătoare lasă în urma lor o amărăciune adâncă.
Tot în această categorie se încadrează dorința noastră de posesiuni și importanța pe care o acordăm părerii altora. Ce binecuvântare să avem o mamă înțeleaptă care să ne sfătuiască să privim dincolo de bucuriile amăgitoare care ne orbesc și ne umplu de regret! Și totuși, iată-ne plini de cârtire! Oameni revoltați și nemulțumiți din lumea întreagă care înalță strigăte către Cel ce nu le-a oferit lucrurile cerute, în momentul dorit.
Cu cât poartă mama o dragoste mai mare pentru copilul ei, cu atât mai mult se va întrista. Ea știe că cei care aleargă după plăceri efemere vor avea parte, în final, numai de plâns și de suferință. Fără îndoială, multe lacrimi din lumea aceasta se ascund în ochii acelor copii cărora li se interzice prinderea unei vrăbii. (Guigo I: Meditații)
Un răspuns personal
Doamne, de ce îmi este atât de greu să accept că Tu cunoști (mai bine
decât oricine altcineva) ce este bine pentru mine? Ajută-mă să mă încred în
Tine și să accept voia Ta. Am nădejdea că Tu vei schimba tristețea mea de
moment în bucurie, atunci când voi vedea împlinirea planului Tău în viața mea.
Îmi las viitorul în mâna Ta! Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.