19 februarie
Iubindu-i pe cei din jur
„Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:21)
Dragostea e naturală. Ea nu este rezultatul unei idei învățate, ci face parte din natura noastră umană. Iar pentru ca dragostea să nu devină un lucru egoist, având în centru sinele, am primit porunca: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22:39). Semenii noștri trebuie să se bucure de o dragoste care nu este păstrată în ascuns, ci e împărtășită. Aproapele nostru are aceleași privilegii ca și noi. Cel mai bun mijloc de precauție este cumpătarea.
În loc să folosești în slujba celui rău darurile cu care ești înzestrat în mod natural (precum capacitatea de a iubi), slujește-ți aproapele. Dumnezeu îți va asigura mijloacele necesare. De asemenea, nu e posibil să îți iubești aproapele, dacă nu Îl iubești întâi pe Dumnezeu. Numai iubindu-L în primul rând pe Dumnezeu, îi vei putea iubi și pe cei din jurul tău.
Avem numai beneficii dacă stăm aproape de Domnul. Există lucruri pe care nu le putem face singuri. Avem nevoie de ajutorul Său divin. Atunci când întâmpinăm piedici și dificultăți pe cale, Îl putem chema pe Dumnezeu în sprijinul nostru. Iar în timp ce El continuă să intervină în viața unui om, până și cea mai împietrită inimă este înmuiată.
Familiarizarea personală cu bunătatea lui Dumnezeu este cel mai bun imbold pentru a-L iubi cu o dragoste pură. Regăsim această idee în cuvintele samaritenilor care se adresează femeii de la fântână: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii” (Ioan 4:42). Devenim asemenea acestor samariteni atunci când putem afirma: „Îl iubesc pe Dumnezeu NU pentru că El poate să îmi satisfacă dorințele și nevoile, ci pentru că AM EXPERIMENTAT EU ÎNSUMI bunătatea Domnului!”
Cu o astfel de atitudine, nu vom avea dificultăți în a ne iubi aproapele. Dacă Îl iubim pe Domnul cu adevărat, iubim tot ce Îi aparține Lui. Îi iubim pe cei din jurul nostru, în același fel în care suntem noi înșine iubiți de către Dumnezeu. Ne îngrijim de nevoile celorlalți după cum și Hristos s-a îngrijit de ale noastre. Îl iubim pe Dumnezeu nu pentru că este bun cu noi, ci pentru că EL ESTE BUN. (Bernard de Clairvaux: Despre a-L iubi pe Dumnezeu)
Un răspuns personal
Doamne, ajută-mă să îi văd pe ceilalți ca ființe iubite de Tine. Dacă
nu îi pot iubi pentru vorbele sau comportamentul lor, atunci dă-mi puterea să-i
privesc prin ochii Tăi și să-i iubesc pentru că Tu îi iubești. Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.