3 februarie
Refugiul nostru în furtuni
„De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.” (Psalmul 46:2-3)
Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei în nevoie, când aceștia înțeleg că El este singurul ajutor disponibil. Cunoașterea acestui fapt îndepărtează frica din timpul unei catastrofe naturale. Cei credincioși rămân încrezători atunci când pământul se clatină, când valurile lovesc cu putere țărmul sau când apa nimicește totul în calea ei.
În ciuda tuturor hazardelor înspăimântătoare, Domnul este Cel care îi protejează și îi întărește pe cei ce se încred cu adevărat în El. În jurul nostru există dovezi vizibile ale providenței divine. Să ne punem toată încrederea în bunătatea lui Dumnezeu și în purtarea Lui de grijă!
Îmi amintesc de furia unei furtuni din vremea când eram copil. Mama mea era în curtea din spate, grăbindu-se să strângă hainele întinse pe sârmă la uscat. Întunericul dens, vântul puternic și trăsnetele m-au înspăimântat cumplit în timp ce priveam totul din pragul ușii. Deși eram mic, îmi amintesc cum plângeam de frică. Însă, totodată, îmi aduc aminte ce siguranță și căldură am simțit odată cu intrarea mamei în casă. (Peter Vermigli: Rugăciuni sfinte din Psalmi)
Un răspuns personal
Tată ceresc, Isus mă învață să mă
gândesc la Tine ca la un Bun Părinte. Fii cu mine, Te rog, în clipele de spaimă
și de nesiguranță. Fă-mă pe deplin conștient că doar în brațele Tale își poate
găsi sufletul meu alinarea! Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.