3 ianuarie
Valoarea suferinței
„Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (1 Corinteni 4:17)
Este greu de crezut că un Dumnezeu iubitor poate îngădui suferința în viața noastră. Îi face plăcere? Nu ar putea să ne facă mai buni fără a ne trece prin greutăți? Cu siguranță că ar putea. Dumnezeu are puterea de a face orice. Inimile noastre sunt în mâinile Sale.
Însă El nu alege să ne scutească de suferință. După cum nu ne naștem deja maturi, ci trebuie să creștem și să pășim ulterior în viața de adult, tot astfel trebuie să învățăm să ne smerim și să ne încredem în Dumnezeu. Avem nevoie de crucile noastre. Suferința ne ajută uneori să desfacem anumite noduri care ne leagă de acest pământ. Atunci când ne opunem acestui adevăr, nu facem decât să amânăm ceea ce Dumnezeu vrea să facă în noi.
Este cu neputință ca un copil să se trezească din somn deja matur. Dumnezeu lucrează la inima noastră în același mod în care lucrează în trupul nostru – încet, imperceptibil. Dezvoltarea fizică este un proces constant dar lent. Și în același fel se dezvoltă și sufletele noastre: Tatăl nostru ceresc îngăduie o serie de evenimente menite să ne dezlipească, treptat, de ceea ce este lumesc. A învăța să ne lepădăm de firea noastră umană reprezintă un proces dureros. Însă orice bolnav trebuie să își ia medicamentul. Este medicul chirurg crud atunci când face o incizie? Nu! El face un act de bunăvoință.
Inima părintească a lui Dumnezeu nu are dorința de a ne răni. Însă El înțelege că trebuie să ne punem prioritățile în ordine. Plângem. Ne îmbufnăm. Oftăm și suspinăm. Spunem lucruri nepotrivite despre Dumnezeu. El nu intervine. El ne îngăduie să continuăm acest proces de formare, care lucrează spre salvarea noastră. O mică durere ne-a eliberat de o suferință mult mai profundă. Astfel conștientizăm că Dumnezeu este bun, blând și milostiv, chiar și atunci când ne plângem de unele lucruri venite din partea Lui, pe care noi le considerăm nedrepte. (François de Fénelon: Meditații și devoțiuni)
Un răspuns personal
Doamne,
indiferent care este sursa durerii și a greutăților mele, lucrează, prin ele,
spre binele meu. Folosește-le ca să aduci schimbări pozitive în mine. Deși eu
aș vrea să scap de ele fără a le experimenta, ajută-mă să descopăr valoarea
ascunsă a acestora! Amin![1]
[1] Textul a fost tradus și adaptat în limba română, cu scopul de a depăși barierele lingvistice, facilitând înțelegerea mesajului transmis de autor.