30 Iulie
Judecători 13; Faptele Apostolilor 17; Ieremia 26; Marcu 12
Majoritatea activității de evanghelizare a neamurilor a lui Pavel începea în sinagogă. Obiceiul lui, atunci când ajungea într-un oraș nou, era să viziteze sinagoga și (întrucât nu era neobișnuit ca vizitatorii să fie invitați să vorbească) să profite de ocazie pentru a predica Evanghelia. Aceasta însemna că audiența sa era formată dintr-un amestec de iudei, prozeliți (neamuri convertite la iudaism) și oameni cu frică de Dumnezeu (neamuri ce simpatizau principiile iudaismului și ale monoteismului iudaic, dar care nu se convertiseră oficial). Cartea Faptele Apostolilor arată că, în mai multe situații (de exemplu, 13:13-48; 17:1-9), conducătorii sinagogii s-au săturat de Pavel și i-au interzis să mai vorbească. În astfel de momente, mulți dintre prozeliți și dintre oamenii cu frică de Dumnezeu l-au urmat, astfel că, deși ulterior predica unui auditoriu în mare parte format dintre neamuri, majoritatea avusese deja un anumit contact cu Scripturile Vechiului Testament. Cu alte cuvinte, în asemenea situații Pavel putea predica unor oameni care împărtășeau în mare măsură cu el vocabularul, faptele și desfășurarea istoriei mântuirii prezentate în Vechiul Testament.
Dar ce ar fi făcut Pavel dacă ar fi predicat unor oameni complet ignoranți din punct de vedere biblic –unor persoane care nu auziseră niciodată de Moise, nu citiseră niciodată Vechiul Testament și nu cunoșteau nici măcar un singur element al narațiunii sale? Astfel de oameni nu numai că trebuiau informați, ci trebuiau și să demonteze multe dintre concepțiile pe care le absorbiseră dintr-o altă moștenire culturală și religioasă. Avem o întrezărire a unei asemenea întâlniri în Fapte 14:8-20, când locuitorii din Listra ajung cu entuziasm la concluzia că Pavel și Barnaba sunt întrupări ale unor zei greci (vezi meditația din 27 iulie). Scurta relatare a discursului lui Pavel (14:15–17) oferă o imagine a răspunsului apostolilor.
Totuși, relatarea vizitei lui Pavel la Atena (17:16–31) este cea mai revelatoare. Și aici Pavel a început în sinagogă (17:17), dar a făcut, de asemenea, evanghelizare în piața publică, discutând cu oricine se afla acolo (17:17), fapt care a dus la invitația de a vorbi în adunarea Areopagului. Acolo se poate observa limpede cât de profund reflectase apostolul Pavel asupra problemei. Într-o lume caracterizată de zei finiți (adesea susținuți de o divinitate panteistă superioară), de concepții ciclice asupra istoriei, de înțelegeri insuficiente ale păcatului, de idolatrie, de dualismul care considera tot ceea ce este material drept rău și tot ceea ce este spiritual drept bun, de zeități tribale și de nu puțină superstiție, Pavel prezintă o viziune asupra lumii centrată pe adevăratul Dumnezeu, o concepție liniară despre istorie, natura păcatului și a idolatriei, realitatea judecății viitoare, unitatea rasei umane și unicitatea lui Dumnezeu. Toate acestea constituie cadrul indispensabil fără de care proclamarea lui Isus nu are sens. Ce implicații are acest lucru pentru evanghelizarea din zilele noastre?
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.