29 Iulie
Judecători 12; Faptele Apostolilor 16; Ieremia 25; Marcu 11
Trei observații cu privire la etapele din lucrarea lui Pavel și Sila (Fapte 16):
(1) Pentru a înțelege „chemarea macedoneană” a lui Pavel (16:6-10), trebuie să-i urmărim parcursul pe hartă. După ce au călătorit prin partea centrală a teritoriului Turciei de astăzi, Duhul îi împiedică pe Pavel și pe Sila să intre în Asia (16:6), mai precis în Asia Mică, partea vestică a Turciei de astăzi. Astfel, ei se îndreaptă spre nord. Încearcă ulterior să intre în Bitinia (16:7). Dacă li s-ar fi permis acest lucru, ar fi ajuns pe drumul mare de la est la vest care lega Imperiul Roman de India – și ar fi continuat spre est. Însă „Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (16:7), astfel că pornesc în singura direcție care le mai rămânea dintre drumurile vremii: spre cetatea Troa. De acolo exista o singură destinație evidentă: peste mare, către Europa. În timpul nopții, Pavel are o vedenie în care un bărbat din Macedonia, cea mai apropiată regiune europeană de pe celălalt țărm, îl roagă: „Treci în Macedonia și ajută-ne!” (16:9). Această vedenie confirmă direcția în care se deplasau deja Pavel și Sila; ea nu le schimbă traseul. Rezultatul este începutul lucrării apostolice pe continentul european și, în cele din urmă, deschiderea drumului către Roma.
(2) Primul convertit al lui Pavel în Europa a fost o femeie, o negustoreasă din Tiatira care călătorea pentru afaceri între diferite regiuni. Observați descrierea convertirii ei și apoi descrierea convertirii temnicerului din Filipi: „Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel” (16:14); „temnicerul … s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu” (16:34). Să folosim și astăzi această exprimare.
(3) Merită meditat asupra situațiilor în care Pavel își revendică cetățenia romană și asupra celor în care nu o face. Uneori este bătut fără să rostească vreun cuvânt de protest. În Filipi, Pavel și Sila primesc „multe lovituri” (16:23-24), aparent fără să se opună. Cetățenii romani erau scutiți de o astfel de pedeapsă înainte de a fi găsiți vinovați de infracțiunea pentru care erau acuzați. Totuși, atunci când temnicerul primește ordinul de a-i elibera, Pavel protestează că el și Sila, amândoi cetățeni romani, au fost biciuiți fără judecată și insistă ca conducătorii orașului să vină personal și să-i conducă afară din închisoare, ca o formă de scuză publică (16:37–39). De ce nu a ales pur și simplu să sufere în tăcere, cu atât mai mult cu cât în alte împrejurări tocmai aceasta face?
Este greu de demonstrat cu certitudine, însă mulți au argumentat, în mod convingător, că Pavel își revendica drepturile atunci când considera că prin aceasta putea stabili precedente juridice care să fie de folos altor creștini. Fiecare caz consemnat oficial în care creștinii erau declarați nevinovați de tulburarea ordinii publice sau de amenințarea Imperiului Roman constituia un precedent juridic valoros. Dacă această interpretare este corectă, atunci ea reprezintă o dovadă de gândire strategică pusă în practică de dragul semenilor.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.