24 Iulie
Judecători 7; Faptele Apostolilor 11; Ieremia 20; Marcu 6
Un lucru remarcabil în Faptele Apostolilor 11:1-18 este spațiul considerabil dedicat reluării narațiunii expuse în Faptele Apostolilor 10, fiind folosite pe alocuri chiar aceleași cuvinte. Nu pare aceasta o utilizare nechibzuită a unui sul de pergament?
Însă Luca consideră că ne aflăm într-un moment de cotitură. Petru este chemat de către credincioșii din Iudeea să dea explicații pentru că intrase în casa unui om necircumcis și mâncase împreună cu el (11:3). Petru își povestește experiența. El vorbește despre vedenia cu pânza pe care se aflau animale necurate, despre faptul că s-a repetat de 3 ori, despre porunca Duhului de a merge împreună cu mesagerii dintre neamuri, despre cei șase frați (evrei) care l-au însoțit și puteau confirma mărturia sa, despre coborârea Duhului Sfânt într-un mod care lega acest eveniment de Cincizecime și despre legătura dintre toate acestea și cuvintele Domnului Isus – toate acestea îl conduc pe Petru la o concluzie: ,,Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să mă opun lui Dumnezeu?” (Fapte 11:17)
Câteva observații importante:
(1) Deși argumentul lui Petru îi convinge pe ascultători (11:18), aceasta nu înseamnă că toate consecințele teologice ale evenimentului au fost deja clarificate. Era minunat că și neamurile primeau mântuirea, iar acest lucru merita să fie sărbătorit. Totuși, multe întrebări încă nu aveau răspuns: Vor trebui neamurile să fie circumcise? Vor fi ei supuși legilor alimentare după ce vor crede în Isus? Dacă nu, li se permite evreilor să renunțe la astfel de legi, sau Petru a fost o excepție? Ar trebui să existe două biserici diferite, una evreiască și una a neamurilor? Ce ar trebui să respecte neamurile? Care este relația dintre Noul Legământ și Cel Vechi? Multe dintre aceste întrebări sunt clarificate în capitolele următoare.
(2) Semnificația principală a acestui botez cu Duhul Sfânt este puțin diferită față de cea din Fapte 2. Aici, însă, manifestările extraordinare au rolul de a autentifica înaintea bisericii din Ierusalim faptul că acești credincioși dintre neamuri sunt acceptați de Dumnezeu în același mod ca și evreii – o funcție care nu era necesară la Cincizecime.
(3) În continuare aflăm că Evanghelia se răspândește pe scară largă, deși nu într-un mod organizat (11:19 și următoarele). Acest lucru aduce cu sine o nouă provocare. Liderii din Ierusalim nu mai trebuie să se ocupe doar de un om sau de o familie dintre neamuri, ci de o întreagă biserică alcătuită în principal din neamuri. Modul în care acționează apoi e plin de înțelepciune. Îl trimit pe Barnaba ca reprezentant al bisericii, dar nu există dovezi că Barnaba ar fi fost cel mai strălucit teolog al vremii. Totuși, el recunoaște imediat că lucrarea din Antiohia este a Duhului Sfânt și îi încurajează pe noii credincioși să rămână statornici în Domnul. Mai apoi, îl caută pe cel mai bun învățător biblic pe care îl cunoaște pentru o biserică mixtă, formată din evrei și neamuri (11:25-26). Astfel, Saul din Tars ajunge să fie asociat cu această mare biserică.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.