25 Iulie
Judecători 8; Faptele Apostolilor 12; Ieremia 21; Marcu 7
În multe privințe, Ghedeon a fost un om măreț. Atent când Domnul l-a chemat prima dată, el a făcut primii pași ai ascultării în întunericul nopții (Jud. 6). Apoi, umplut cu Duhul lui Dumnezeu (6:34), și ferm convins prin două semne miraculoase că Dumnezeu era cu el (6:34-40), și-a condus oastea de trei sute de oameni, împuținată la porunca Domnului, către o victorie extraordinară în fața madianiților (Jud. 7).
Totuși, în ciuda măreției sale, Ghedeon reprezintă într-o anumită măsură ceea ce mergea rău în țară. Defecte profunde de caracter și inconsecvențe se înmulțesc și se agravează, astfel încât până la sfârșitul cărții întreaga națiune ajunge într-o stare deplorabilă.
În primul episod din Judecători 8, Ghedeon apare într-o lumină bună, iar bărbații lui Efraim într-una destul de nefavorabilă. Nimeni nu fusese dispus să lupte împotriva madianiților înainte ca Dumnezeu să-l ridice pe Ghedeon. Acum însă, după ce victoria obținută sub conducerea lui fusese atât de impresionantă, bărbații lui Efraim îl critică pentru că nu i-a chemat mai repede la luptă. El răspunde cu înțelepciune, lăudând implicarea lor de la final, iar ei se liniștesc (8:1-3). În cazul cetăților Sucot și Peniel, nici locuitorii lor, nici Ghedeon nu apar într-o lumină prea favorabilă (8:4-9, 13-17). Oamenii din aceste cetăți sunt lași, lipsiți de principii și dispuși să stea deoparte până văd încotro bate vântul. Totuși, deși reacția lui Ghedeon este justificată într-o anumită măsură, el pare mai degrabă răzbunător. Când vine vorba de executarea regilor madianiți Zebah și Țalmuna (8:18-21), decizia lui se bazează mai puțin pe principiile dreptății sau pe poruncile Domnului privind curățirea țării și mai mult pe răzbunarea personală: propriii săi frați fuseseră uciși în război.
Pe de o parte, Ghedeon nu pare însetat de putere. El nu ia în seamă strigătele poporului care l-ar fi făcut rege, susținând că numai Domnul trebuie să domnească peste această popor al legământului (8:22-23). Dar apoi cade. Cere verigile de aur luate ca pradă și adună o cantitate impresionantă pentru a face un efod împodobit cu aur. Starea religiei în Israel este atât de deplorabilă încât, în scurt timp, acest efod devine un obiect de închinare idolatră, nu doar pentru națiune, ci chiar și pentru familia lui Ghedeon (8:27). Credincioșia pe care caută să o păstreze în popor față de legământ este parțială.
Și mai multe probleme apar. El nu își ia două sau trei soții, ci multe, ajungând să aibă șaptezeci de fii. După moartea lui, națiunea se întoarce la păgânism și se arată nerecunoscătoare față de familia lui Ghedeon (8:33-35). Mai apoi, unul dintre fiii săi, Abimelec, se dovedește a fi un om crud, însetat de putere (Jud. 9).
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.