23 Iulie
Judecători 6; Faptele Apostolilor 10; Ieremia 19; Marcu 5
Relatarea convertirii lui Corneliu ocupă un spațiu considerabil în cartea Faptele Apostolilor. Pe măsură ce Evanghelia trece dincolo de granițele iudaismului, fiecare etapă a acestei extinderi este consemnată în detaliu. Mai întâi au fost samaritenii, un popor de origine mixtă și cu o perspectivă aparte asupra Scripturii (ei acceptau doar Tora, adică primele cinci cărți ale Vechiului Testament). Apoi a urmat eunucul etiopian, care nu putea deveni un prozelit deplin — deși (s-ar putea argumenta) că poate ar fi devenit unul dacă nu ar fi fost mutilat. Urmează apoi convertirea celui care avea să fie apostolul neamurilor (vezi Fapte 9:15). Acum, în Fapte 10, ne este prezentată convertirea unui „om cu frică de Dumnezeu” – un neevreu profund atașat de Scripturi și de sinagoga iudaică, care însă alesese să nu se circumcidă și, prin urmare, nu devenise un prozelit deplin al iudaismului.
Apostolul pe care Dumnezeu îl pregătește să meargă la Cezareea și să vestească Evanghelia lui Corneliu și casei sale este Petru. Viziunea pe care o primește în mod repetat are legătură cu mâncărurile considerate necurate din punct de vedere ritualic. De trei ori i se spune să taie și să mănânce animale necurate; de trei ori refuză, considerând că este încă obligat să respecte restricțiile alimentare ale Legii. Mulți s-au întrebat cum a putut Petru să fie atât de greu de convins, având în vedere că, potrivit cu Marcu 7:19, Isus rostise deja cuvinte care declarau toate alimentele curate. Totuși, e foarte probabil că ucenicii au înțeles atunci toate implicațiile acelor cuvinte. Marcu scrie mai târziu, în jurul anului 60 d.Hr., la mult timp după episodul cu Corneliu; reflectând la cuvintele lui Isus, el înțelege implicațiile pe care ucenicii nu le percepuseră la momentul respectiv. Chiar și porunca de a duce Evanghelia în toată lumea sau afirmația lui Isus că oameni din toate colțurile pământului vor veni și vor sta la masă cu patriarhii în Împărăția cerurilor (Matei 8:11) nu-i făcuseră pe apostoli să înțeleagă pe deplin. Nu este de mirare, așadar, că Petru încă încerca să lămurească toate aceste lucruri.
După ce se trezește din vedenie, el meditează la semnificația ei. Providența lui Dumnezeu îi oferă imediat răspunsul. Evreii care respectau regulile kosher se simțeau întotdeauna inconfortabil într-o casă de neevrei. Dar Dumnezeu îl trimite pe Petru nu doar să intre într-o casă de neevrei, ci și să petreacă timp acolo și să vestească Evanghelia. La început, nimeni nu este mai surprins decât Petru însuși (Fapte 10:28-29, 34). Însă nu trece mult și el le spune acestor neevrei întreaga veste bună despre Isus Hristos. În timp ce Petru încă vorbește, Duhul Sfânt Se coboară peste această familie dintre neamuri așa cum Se coborâse peste evrei la Rusalii. Și nimeni nu este mai uimit de acest lucru decât Petru și evreii care îl însoțeau (Fapte 10:45-47).
Impulsul inițial de a depăși barierele de rasă și cultură prin Evanghelie nu a venit de la un comitet care planifica evanghelizarea lumii, ci de la Dumnezeu Însuși.
- Notă: Material preluat și adaptat din cartea autorului D.A. Carson, Din Dragoste Pentru Dumnezeu. Prin această lucrare, echipa de traducere a Bisericii Baptiste Elim Oradea dorește să contribuie la zidirea vieții spirituale a fiecărui cititor.